27 decembrie, praznicul Sfântului Ștefan, cel pentru care însuși DUMNEZEU S-A RIDICAT de pe tronul ceresc

martiriul-sf-stefan

Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din semintia lui Avraam. Numele lui este de origine grecească – Stephanos – şi înseamnă „coroana”, „ghirlandă”, „cununa”.

Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei şi credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni.

Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mania autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.

În faţă Sinedriului, Ştefan şi-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlineşte prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi, dar nu a reuşit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate şi lovit cu pietre.

Prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi asupra lui, Ştefan a avut totuşi puterea că, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigaşii lui: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.

Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin.

Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul sau a fost scris „chiliel”, care în limba ebraică înseamnă „cununa”, pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.

st-stephen

Peste 450.000 de români îşi serbează onomastică de Sfântul Ştefan, cei mai mulţi fiind bărbaţi – 330.256, iar cele mai răspândite nume sunt Ştefan, Ştefania şi Istvan, potrivit informaţiilor transmise de Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

În total, 450.901 români îşi serbează onomastică în a treia zi de Crăciun. Bărbaţi sunt 330.256, purtând numele: Ştefan (276.406), Istvan (33.410), Fănel (8.677), Fănică (5.389), Ştefănel (3.396), Ştefănuţ (2.360), Fanuță (52), Fane (562) şi Ștefănuș (4).

Şi 120.645 de femei poartă nume derivate din Ştefan, cele mai multe numindu-se Ştefania (88.378), Ştefana (21.944), Fănica (8.951), FănuȚa (1.040) şi Fana (332).

Părintele Nicolae Steinhardt, făcând diferenţa între cele două verbe vecine, dar nu identice, „a şedea” şi „a sta”, ne descoperă de ce Sfântul Ştefan este sărbătorit după Naşterea Domnului şi Soborul Maicii Sale. „A şedea”, spune părintele, înseamnă în limba română a se află aşezat pe ceva (un scaun, o bancă, o laviţa … ), iar „a sta” înseamnă a se ţine în picioare, vertical. În textul de la Fapte, 55-56 se spune: „A văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Observăm că în textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adică a se află în picioare, şi nu a şedea. În iconografie, Hristos e mereu reprezentat şezând, de-a dreapta Tatălui, pe tronul Sau ceresc, iar în textele liturgice se face referire la Iisus şezând în slavă, niciodată stând. Părintele Nicolae Steinhardt explică de ce s-a folosit verbul „a sta”: „Pentru a primi jertfă primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat în picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Ştefan şi spre a-i aduce osebită cinstire”. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit că Sfântul Ştefan să fie cinstit în a treia zi de Crăciun.

La mulți ani!

sursa: evz.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.