Afaceri pe banii săracilor. Aceeași rețetă costă 420 lei la o farmacie și 98 de lei la alta
Un medicament costă 17,49 lei la o farmacie, 13,04 lei la altă farmacie și 8,7 lei la o a treia farmacie.
Farmaciiile sunt singurele magazine în care nu sunt afișate prețuri, deși ar fi foarte simplu ca prețurile medicamentelor să fie afișate sau prezentate într-un catalog, astfel încât o persoană care vrea să cumpere anumite medicamente sau o rețetă eliberată de medic să își poată face un calcul.
Mai simplu ar fi ca rețelele de farmacii să posteze prețurile medicamentelor pe site-urile lor, astfel încât cel care vrea să cumpere un anumit medicament să poată să facă o comparație între prețurile practicate de rețelele de farmacii și să meargă să cumpere medicamentul de la farmacia care la acel moment are cel mai avantajos preț.
Ar fi important ca prețurile să fie cunoscute și fără să întrebi farmacista, mai ales că, așa cum vom demonstra în continuare, un medicament e vândut la unele farmacii cu preț dublu față de cel de la altă farmacie.
Pentru românii săraci ar fi esențial să își poată cumpăra medicamentele la prețul corect, pentru că până la urmă nici farmacia care vinde la prețul cel mai mic nu vinde în pierdere.
Aceeași rețetă costă 420 lei la o farmacie, 98 de lei la alta.
Lucrurile se complică în cazurile gălățenilor care sunt pensionari și suferă de diverse afecțiuni și trebuie ca atunci când își primesc pensia să pună deoparte banii pentru medicamente.
„Este strigător la cer”, așa descrie această situație Vasile Roșca, un gălățean care este pensionar și asigurat și care a plătit zeci de ani asigurările de sănătate.
De câteva luni suferă de afecțiuni cardiologice și medicul de familie îi eliberează o rețetă pentru tratamentul pe 3 luni.
„Am această rețetă, de acum două luni. Am luat la rând farmaciile.
Am luat-o de la Kaufland până pe Siderurgiștilor. La farmacia de la Kaufland, această rețetă era 420 lei.
Patru milioane două sute în lei vechi. Am plecat mai departe, la alte farmacii, la una 280 de lei, la alta 240 de lei.
Ajung la altă farmacie, cu aceeași rețetă și am spus, vă rog să îmi calculați cât mă costă rețeta asta pentru 3 luni de zile, să văd dacă îmi ajung banii.
Îmi face calculul și îmi spune: 98 de lei!
Îi spun, doamnă eu vreau rețeta pe trei luni de zile. Îmi spune ”da, așa am calculat, pe trei luni. O vrei?”. Da, cum să nu vreau.
E diferență enormă de la o farmacie la alta. Poate că cineva se sesizează”, ne-a declarat Vasile Roșca.
Dumitru Ioan, tot pensionar, ne-a relatat o situație asemănătoare.
„M-am mutat din Micro 19 în Țiglina 2. În prima lună mi-am făcut rețeta la o farmacie din cartier și m-a costat 260 de lei.
Am rămas tablou, pentru că până atunci mă costa mult mai puțin, dar am plătit, am zis că s-au scumpit medicamentele.
În luna următoare m-am dus cu rețeta la fosta mea farmacie din Micro 19 și le-am rugat pe doamnele de acolo să-mi facă un calcul.
Au făcut calculul și era 140 de lei, cum plăteam și până atunci.
De atunci merg lună de lună să îmi cumpăr rețeta din Micro 19. O diferență de 120 de lei la o pensie se cunoaște”.
Prețurile medicamentelor sunt la unele farmacii cu până la 100% mai mari decât la alte farmacii
Afacerea medicamentelor fără reţetă înseamnă vânzări anuale de 2,4 miliarde de lei.
Preţurile medicamentelor vândute în reţelele de farmacii care au cele mai mari vânzări arată că un medicament cumpărat dintr-o farmacie poate fi mai scump şi cu 100% faţă de acelaşi medicament cumpărat de la altă farmacie.
La un moment dat, tabloul prețurilor a 5 medicamente în principalele rețele de farmacii era următorul:
„Nurofen Răceală Gripă”, de 200 mg, 24 de comprimate, costa 23,5 lei la „Catena”, 26,99 lei la „Sensiblu”, 28,5 lei la „Dona” și 34,38 lei la „Help Net”.
Diferența între cel mai mic și cel mai mare preț este de 10.88 lei.
„Aspenter” de 75 mg, 28 de comprimate, costa 8,7 lei la „Catena”, 17,49 lei la „Sensiblu”, 8,65 lei la „Dona” și 13,04 lei la „Help Net”.
Diferența „preț minim – preț maxim” este de 8,84 lei, dar observăm că la o rețea de farmacii prețul este dublu față de cel cu care este vândut acest medicament la alte două rețele.
„Parasinus”, 20 de comprimate, costa 6,96 lei la „Catena”, 9,49 lei la „Sensiblu”, 8 lei la „Dona” și 10,2 lei la „Help Net”. Diferență de preț – 3,24 lei.
„No Spa”, 40 mg, 24 de comprimate, costa 9,45 lei la „Catena”, 13,49 lei la „Sensiblu”, 11,48 lei la „Dona” și 24 lei la „Help Net”. În acest caz diferența de prețuri este de 14,55 lei.
„Aspacardin”, 30 de comprimate, costa 13,5 lei la „Catena”, 15,99 lei la „Sensiblu”, 14,25 lei la „Dona” și 17,9 lei la „Help Net”. Diferență de preț – 4,4 lei.
Presupunând că un gălățean își cumpără toate cele 5 medicamente, făcând diferența între cele mai mici și cele mai mari prețuri, în varianta cea mai devaforabilă va plăti în plus 42 de lei.
Este o sumă destul de mare și pentru un salariat, nu numai pentru un pensionar.
Evident nu-i nimeni împotriva adaosurilor comerciale, care pot fi mai mari în cazurile în
care o farmacie este într-un vad comercial mai important, dar exemplele de mai sus dovedesc că în unele cazuri sunt practicate adaosuri comerciale imense.
Și nu vorbim de produse cosmetice, ci de medicamente, de care depinde sănătatea unui om.
Când la o farmacie dai pe o cutie de medicamente cu 14 lei mai mult decât la altă farmacie mai contează că prezinți „cardul de fidelitate” ca să obții o reducere de 2 lei?!
Protecția consumatorilor nu funcționează și în privința medicamentelor
Există o hotărâre de guvern, HG nr. 947/2000, republicată 2008, privind modalitatea de indicare a prețurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare.
La articolul 4, aliniatul (2) al HG 947 se spune că „indicarea preturilor se face astfel încât consumatorul aflat în suprafața de vânzare să le poată vedea în locurile de prezentare fără a întreba vânzătorul”, iar la aliniatul (3)
Se prevede că prețurile pot fi prezentate și într-un catalog, cum de altfel s-ar putea proceda în cazul unei farmacii:
„Prețurile se indică pe produse sau lângă acestea ori pot fi cuprinse într-o listă sau într-un catalog, împreună cu prețurile altor produse, în imediata apropiere a acestora”.
HG-ul menționat are și o anexă cu lista produselor nealimentare pentru care este obligatorie indicarea prețului, în care sunt trecute cosmeticele, pasta de dinți, deodorante, detergenți, vopsele, lacuri, adezivi, cabluri, cuie, combustibili, etc., dar nu și medicamentele.
Așadar, potrivit convingerilor celor care ne conduc, în privința medicamentelor este normal să fim „arși” la buzunare prin adaosuri comerciale imense.
Sursa: Stiridegalati.ro
