Averea lui Hitler. MISTERUL aurului din Alpi

Adolf Hitler îşi făcea un obicei din a evita plata impozitelor, reuşind să ascundă o avere de aproximativ 4,5 miliarde de euro în mai multe conturi suedeze, potrivit unei descoperiri făcute de istorici. După moartea sa, s-a presupus că suma a dispărut complet, împreună cu o colecţie de artă substanţială. Dar istoricii au reuşit acum să ia urma banilor prin documente despre taxe şi situaţii bancare.

Potrivit acestora, Hitler ar fi ascuns evidenţ a 1,1 miliarde de mărci germane din acea perioadă, echivalentul a 4,5 miliarde de euro în prezent. Documente noi arată că dictatorul nazist a strîns echivalentul a sute de milioane de lire sterline, bani pe care i-a ţinut ascunşi de poporul german. Hitler insista ca discursurile sale publice îi aduceau sume mici de bani şi că nici măcar nu avea un cont în bancă.

Dar un documentar recent numit „The Hunt For Hitler’s Missing Millions” („Vînătoarea după milioanele lipsa ale lui Hitler”) exploreaza felul în care a făcut în secret o avere uriaşă. Astfel, liderul nazist a refuzat să plătească taxe, evitînd plata a aproximativ 2,19 miliarde de euro înainte să adopte o lege care să îl scutească de plata impozitelor. Cartea pe care a scris-o în inchisoare, ,,Mein Kampf”, a generat un milion de mărci germane pe an după ce Hitler a decretat ca un exemplar să ajungă la fiecare cuplu căsătorit, de plata căruia se ocupa guvernul. Experţii mai susţin că dictatorul a scris un testament secret în dimineaţa în care a murit, sperînd să convingă poporul german să îi creadă afirmaţiile despre avere. În testament s-a prezentat ca fiind aproape lefter, scriind: ,,Ceea ce deţin eu aparţine, în măsura în care este de valoare, partidului”.

În testament nu mai apare nicio menţiune despre averea lui, cu excepţia faptului că rudele sale urmau să primească destul ,,cît să menţină o viaţă simplă de clasa mijlocie”. Potrivit istoricului Chris Whetton, Hitler ,,iubea banii. Doar că nu era pregătit să facă foarte multe ca să-i cîştige”. Liderul nazist primea şi bani din drepturi de autor de fiecare dată cînd se vindea un timbru cu chipul său. ,,Am fost extrem de şocaţi de ceea ce am găsit. Cred că testamentul privat a fost conceput şi ca să fie cunoscut de poporul german. A vrut să arate în testamentul privat că deţinea foarte puţin”, a spus Herman Rothman, fost ofiţer al Serviciilor britanice de inteligenţă şi unul dintre cei care au descoperit şi tradus testamentul.

,,Dintotdeauna mi s-a părut că s-a gîndit la acest lucru foarte, foarte bine, a vrut să le arate cetăţenilor că nu avea beneficii, că viaţa sa era pur şi simplu devotată în întregime bunăstării poporului german”, a adaugat Rothman.

Misterul aurului lui Hitler

Hitler reuşise să strângă o avere enormă însemând lingouri de aur, opere de artă şi valută. Tot ceea ce Hitler reuşise să strângă avea acum să fie luat de americani şi sovietici, însă Goebbels, mâna dreaptă a lui Hitler împreună cu Walther Funk, preşedintele băncii centrale a Germaniei, Reichsbank , au decis că aurul nu putea rămâne la Berlin, cel mai bine era să fie mutat în sudul Germaniei. La cerea celor doi, tot aurul a fost încărcat sub atenta supraveghere a directorului băncii, Georg Netzeband care va întocmi un raport cu tot ceea ce fusese pus în camioane. Camioanele au fost încărcate cu 385 de saci, conţinând 770 de lingouri de aur, bacnote şi matriţe şi trebuiau duse iniţial la Munchen. Din cauza încărcării excesive şi faptului ca frontul german ceda, convoiul era obligat să circule doar noaptea pe distanţe mici şi să ocolească prin Boemia. Singurul loc unde, se pare, aurul era în siguranţă era „Fortărea?a Alpilor”. Aici, convoiul a fost întâmpinat de generalul Pfeiffer care nu dorea să ascundă aurul doar de americani ci de germani însuşi.

Generalul Pfeiffer a ascuns temporar aurul, valuta şi 150 milioane de dolari şi o altă parte, 96 de saci cu valută, 56 de lăzi cu lingouri şi monede au fost ascunse în gropi de aproximativ 3 metri căptuşite cu scânduri împotriva umidităţii. Misterul nedesluşit al aurului lui Hitler a atras de-a lungul timpului o mulţime de căutători de comori. Însă, primii care au început căutările au fost americanii care au aflat de aur la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Germania a fost învinsă.
Americanii nu au fost singurii care au dorit să deţină aurul lui Hitler, sute de cercetători, căutători de comori încearcă şi astăzi cu cele mai noi metode să descopere măcar un indiciu care să-i ducă spre adevăratul loc unde ar putea fii aurul, asta dacă afirmaţia conform căreia generalul Pfeiffer s-a întors după comoară nu ar fi adevărată, lucru greu de demonstrat, având în vedere ca generalul a luat secretul cu el în mormânt.

sursa: monitorfg.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *