Comploturi celebre de-a lungul timpului
Conform dicţionarului, trădarea se traduce în felul următor: „a înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, a fi neloial faţă de cineva sau ceva, a comite o infidelitate în dragoste sau căsătorie“. Istoria oferă numeroase exemple în care în principal liderii vremii sunt trădaţi şi astfel îşi pierd puterea, fie în favoarea poporului, fie în defavoarea lui.
Complotul din iulie sau Complotul de la Rastenburg – Tentativă nereuşită a unor comandanţi militari germani de a-l asasina pe Adolf Hitler, la 20 iulie 1944, de a prelua conducerea ţării şi de a încheia pacea în termeni favorabili cu Aliaţii. Conform planului, colonelul Claus von Stauffenberg (1907-1944) a lăsat o servietă cu o bombă într-o sală de conferinţe de la cartierul general din Rastenburg, în Prusia de Est, unde Hitler urma să se întâlnească cu principalii săi aghiotanţi. Servieta a fost însă împinsă sub tăblia mesei, iar Hitler a suferit doar răni uşoare, în urma exploziei. Între timp, conspiratorii din Berlin nu au reuşit să preia puterea. Principalii conspiratori, printre care Stauffenberg, generalul Ludwig Beck, generalul Erwin Rommel şi alţi comandanţi au fost executaţi sau determinaţi să se sinucidă. În zilele următoare, Hitler a identificat în jur de 200 de conspiratori, care au fost împuşcaţi sau spânzuraţi.
Complotul medicilor (1953) – Pretinsă conspiraţie a unor eminenţi medici specialişti sovietici de a ucide mari oficiali guvernamentali şi de partid. În ianuarie 1953, presa sovietică a raportat că nouă doctori, dintre care cel puţin şase evrei, fuseseră arestaţi şi îşi mărturisiseră vina. Din cauza morţii lui Iosif Stalin în martie, procesul nu a mai avut loc. Mai târziu, Pravda a anunţat că acuzaţiile aduse doctorilor fuseseră false, iar mărturisirile fuseseră obţinute sub tortură. În discursul său secret la Congresul XX al Partidului Comunist, Nichita Hruşciov a afirmat că Stalin intenţiona să folosească procesul doctorilor pentru a lansa o mare campanie de curăţare a partidului.
Complotul prafului de puşcă – Conspiraţie a bigoţilor romano-catolici englezi care plănuiau să răstoarne Parlamentul şi să-l ucidă pe Iacob I. Supăraţi din cauza refuzului lui Iacob de a da dovadă de mai multă toleranţă religioasă faţă de catolici, un grup de conspiratori, conduşi de Robert Catesby (1573-1605), l-au atras în complotul lor pe Guy Fawkes. Unul dintre membri l-a avertizat pe cumnatul său, lordul Monteagle, să nu meargă la Parlament în ziua hotărâtă pentru atentat (5 noiembrie 1605), iar Monteagle a alertat guvernul. Fawkes a fost arestat într-o pivniţă situată sub palatul Westminster, unde acesta ascunsese 20 de butoaie cu praf de puşcă. Sub tortură, a dezvăluit numele conspiratorilor, iar aceştia au fost fie ucişi în timp ce se împotriveau arestării, fie executaţi în 1606. Complotul a intensificat conflictele dintre protestanţi şi catolici.
