Cu cât avem mai multe bunuri ale civilizației, cu atât mai multe probleme ne adăugăm nouă înșine și familiei noastre

Nasterea unui copil este un dar al Domnului, dar este totodata si o chemare noua, si o osteneala noua, si o cruce noua pentru soti.

Dumnezeu le incredinteaza parintilor pamantesti un prunc, o fiinta inca lipsita de aparare trupeste si sufleteste.

Aceasta nu este o bucurie oarecare, nu este o joaca si nu este o distractie: este o mare responsabilitate, caci la Infricosatoarea Judecata parintii vor da socoteala in fata Domnului pentru sufletele vii ale copiilor lor. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Potrivit marturiei unora dintre scriitorii bisericesti, starea sufleteasca a copilului este in mare masura determinata de starea inimilor parintilor in sfintita clipa a zamislirii. (Protoiereul Artemie Vladimirov)

Cu ce te vei indreptati la urma urmei? ”Oare nu i-am dat copilului, iti va grai Dumnezeu, sa vietuiasca impreuna cu tine de la inceput?

Te-am pus peste el ca invatator, povatuitor, purtator de grija si capetenie: nu am dat oare in mainile tale toata stapanirea asupra lui? Si atunci, cum te vei dezvinovati daca te-ai uitat cu nepasare la nebuniile lui? Ce vei spune?

Ca este neinfranat si destrabalat? Dar trebuia sa vezi toate astea de la inceput, sa-l infranezi cand era tanar si puteai sa-i pui frau, trebuia sa-l inveti cu ravna, sa-l indreptezi spre cele cuvenite, sa imblanzesti pornirile lui sufletesti atunci cand putea sa fie inraurit; trebuia sa smulgi buruienile atunci cand varsta era mai frageda si puteau fi smulse cu usurinta: atunci, patimile nu ar fi prins putere fiind trecute cu vederea si nu ar fi devenit de neindreptat.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Singuri ne complicam viata mult alergand dupa bunuri materiale. Nu ne gandim ca cu cat avem mai multe bunuri ale civilizatiei, cu atat mai multe probleme ne adaugam noua insine si familiei noastre.

Ne agitam peste masura, pierzandu-ne pretioasa liniste. Ne imprastiem. Femeia este silita sa lucreze pentru ca, chipurile, nu ajung banii, iar ca rezultat copiii raman lipsiti de mama.

Pentru niste lucruri neinsemnate pierdem sensul si scopul familiei. … Ne inghite desertaciunea si nu ne putem opri deloc, vrem tot mai mult, si ca urmare copiii raman lispiti de atentie.

Aceasta este o greseala uriasa, iata ce trebuie sa pricepem. Atunci problema va inceta sa existe. (Staretul Paisie Aghioritul)

Vrednica de dispret este femeia care se poate plictisi cand are copii, si ferice de cea care, mandrindu-se cu titlul sau de mama, isi priveste copiii ca pe cea mai mare podoaba a sa. (Sfantul Filaret al Moscovei)

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.