De ce toată familia este fericită când mama este fericită

mama fericita

Toată lumea vrea să fie fericită şi să evite momentele mai puțin plăcute. Este adevărat pentru fiecare fiinţă în parte, fie ea copil sau adult. Este adevărat pentru mine şi pentru tine. Este motivul pentru care avem tendinţa naturală de a identifica şi căuta oamenii, grupurile, locurile care inspiră stare de bine, bunăstare. Această stare este simplă şi uşor de recunoscut. Plăcerea şi fericirea fac parte din stările emoţionale care sunt recunoscute pe chipul oricărui om. Nu contează ţara sau rasa din care faci parte, nu contează dacă eşti tânăr, copil sau vârstnic, nu contează gradul de educaţie: dacă îţi merge bine şi eşti fericit se vede şi oricine îşi dă seama de asta. Deci oricine! Adică, din nou, nu contează vârsta sau educaţia sau originea.

De ce?

Pentru că avem de la naştere, în dotarea noastră psihologică de bază, mecanismele de identificare a emoţiilor fundamentale şi de reglare în funcţie de aceste emoţii. Iar plăcerea şi starea de bine sunt emoţii fundamentale, alături de frică, furie, dezgust. Şi ce-i fericirea? Fericirea este o stare de bine intensă. Ea contribuie la creşterea noastră, la dezvoltarea noastră fizică şi psihică. Acesta este motivul pentru care natura ne-a dotat cu identificarea şi căutarea tuturor resurselor necesare ajungerii la starea de bine şi, deci, şi la fericire.

Acum probabil te gândeşti: de ce trebuie să fie mama fericită, adică într-o stare de bine (cât se poate de intensă, dar măcar să îi fie bine!) şi nu tatăl! De ce? Iar vorbim de discriminare? Iar totul se învârte în jurul femeii? După ce că “trebuie” să facă o mulţime de lucruri, mai “trebuie” să fie şi fericită!!

Iată răspunsul meu, după o mulţime de căutări personale şi profesionale. Sper să te ajute, chiar dacă poate, într-o primă fază poate nu o să te şi bucure!

După cum ştie toată lumea, mama este persoana în interiorul căreia apare şi se dezvoltă din prima clipă copilul. Astfel, buna creştere şi dezvoltare a oricărei fiinţe umane depinde de buna funcţionare a mamei. Dar buna funcţionare a mamei, depinde de mecanismele sale de reglare şi de resursele pe care le are pentru a se simţi bine, din punct de vedere fizic şi psihic (le separ doar pentru că îmi doresc să fie mai clar, nu pentru că fizicul şi psihicul ar fi cu adevărat separate!). Şi cum spuneam mai sus că fiecare dintre noi este dotat natural cu mecanisme de identificare a emoţiilor şi de reglare a funcţionării cu scopul unei dezvoltări optime, atunci cred că e destul de evident că şi copilul face acest lucru de la bun început. Încă de când se află în burtica mamei lui. Şi până când devine adult autonom (ceea ce sperăm să se întâmple!). – Diana Lucia Vasile, psihoterapeut

Mai departe citește AICI.

loading...
loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *