Misterul Prinţului Negru al Ţării Româneşti

Misterul Prinţului Negru al Ţării Româneşti, începe odată cu descoperirea mormântului acestuia în anul 1920, în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. Atunci, a fost descoperit singurul mormânt rămas neprofanat, un mormânt princiar, ce avea să fie catalogat de către istorici că Mormântul 10, mormânt ce şi astăzi naşte vii controverse, în legătură cu cel imormantat acolo.

Mormântul conţinea resturile umane ale unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identităţii acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu, sau Radu I. Conform analizelor cu C14, făcute recent, s-a stabilit că data morţii personajului este anul 1370 şi că mormântul ar fi fost defapt într-o biserică mai veche, construită pe actuala locaţie a bisericii domneşti, denumită de istorici biserica Argeş I, care cel mai probabil a fost construită între anii 1230-1260, relatează teoriisecrete.ro.

La deschiderea mormântului, în 1920, personajul domnesc a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase mult deteriorat, era înbrăcat cu o tunică de culoare purpurie, ce era brodată cu mărgăritare şi era închisă cu 30 de nasturi de aur smăltuiţi cu verde, astfel încât să reiese stema Basarabilor. Peste mijloc, personajul era încins cu o centură de piele căptuşită cu catifea, ornată cu fir şi mărgăritare dispuse în romburi, având steluţe de aur la colţuri, centură care se închide printr-o paftă din aur atent lucrată. Paftaua reprezintă un castel în miniatură în centrul căruia se află o lebădă cu cap de femeie.

646x404
Pantalonii şi încălţămintea nu s-au păstrat, însă e probabil că acestea din urmă să fi avut vârfuri ascuţite şi lungi, după moda vremii. Pe cap avea o diademă decorată cu mărgăritare, iară în degete au fost găsite patru inele din aur şi pietre preţioase, purtând mai multe inscripţii.

Cercetătorii susţin că acest personaj ar purea să fie unul din fii lui Basarab I, şi ar fi fost de religie catolică. Odată cu construcţia noii bierici, Argeş II, (care n-a fost terminată, pictată complet până în anii 1360), cea care există şi în prezent, se pare că mormântul 10 a fost ascuns, biserica fiind construită peste el, dar liniştea celui îngropat nu a fost tulburată, ceea ce ne indică faptul că cel îngropat făcea parte din familie domnească, dar aşa cum cred istoricii, căzuse în dizgraţia familiei. Singura explicaţie pentru asemenea atitudine faţă de defunctul din mormântul 10 în contextul Bisericii Argeş II, este confesiunea sa, o confesiune care devenise periculoasă pentru stat în noul cadru ecleziastic şi politic, mai exact în circumstanţele victoriei (în final definitive) a orientării ortodoxe asupra celeia catolice.

inel
Bărbatul din mormântul 10, avea toate însemnele apusului, îmbrăcăminte şi bijuterii specifice – inclusiv un inel asemănător cu cel al Prinţului Negru al Angliei, de aici şi modul în care istoricii români l-au denumit „Prinţul Negru al Ţării Româneşti“.
Inelul în cauză poartă inscripţia “IESUS AUTEM TRANSIENS PER MEDI”, la care se adaugă AL MĂ. În traducere inscripţia înseamnă: Iisus mergea, trecând prin mijlocul lor. A doua inscripţie, “AL MĂ”, a născut vii controverse printre istorici, unii susţin că ar fi iniţialele celui care a făcut inelul, în speţă un anume Alexander Magister, iară un alt grup de istorici consideră că inscripria ar reprezenta numele Alexandru şi Maria, şi ar fi un inel de cununie.

Misterul Prinţului Negru al Ţării Româneşti, începe odată cu descoperirea mormântului acestuia în anul 1920, în Biserica Domnească de la Curtea de Argeş. Atunci, a fost descoperit singurul mormânt rămas neprofanat, un mormânt princiar, ce avea să fie catalogat de către istorici că Mormântul 10, mormânt ce şi astăzi…

sursa foto: decenei.com

sursa: decenei.com

 

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *