„Legiunea, patria mea!” Soldații care mor pentru o cauză străină

legiunea

O armată într-o armată. Depozitara nemulţumiţilor şi neadaptaţilor lumii. Veneraţi şi condamnaţi. Aventurieri şi romantici. Criminali ori inocenţi. Codul lor este: disciplină, solidaritate, respect. Luptând împreună până la moarte! Astăzi, 8000 de soldaţi din peste 130 de ţări servesc în Legiunea Străină. În aer, pe apă, în munţi sau înotând prin noroi până la gât. În mlaştinile junglei ori prin foc, cu moartea suflându-le permanent în ceafă.

O moarte care poate să vină de la inamicul ce ar putea să-i schingiuiască sau de la pericolele inerente, aflate la tot pasul. Oameni care ucid în două secunde. Care râd şi plâng în pauza dintre două “reprize” de sânge. Sunt dulci şi suavi totodată. Un om care a ucis cu sânge rece cu o clipă în urmă se apleacă şi ridică un câine în braţe, strângându-l drăgăstos la piept. E o imagine obişnuită. Extreme ale sentimentelor, bărbăţie şi drăgălăşenie inocentă! I-am văzut, îi puteţi vedea şi dv în fotografii sau chiar în realitate. Le-am privit de aproape figurile simpatice. Veterani cu bărbi maiestuase. Cu nelipsita dungă albă deasupra frunţii. Chipiul inconfundabil.

Tineri ce-şi strâng automatul şi pozează nejenaţi între două încordări ale muşchilor proaspăt lucraţi. Trec pe lângă noi în drumurile lor prin ţară, în permisii. Sunt legionarii români. Soldaţii universali. Asasini plătiţi să ucidă, la comandă, pentru o cauză străină. Cum ajung ei să fie primiţi în Legiunea Străină? Iată ce ar trebui să fiţi în stare să faceţi ca să ajungeţi acolo: un marş de 40 km, având în spate echipamentul militar şi arma aferentă, a căror greutate combinată variază între 25 şi 30 de kg. Dar atenţie! Mai e un amănunt foarte important. Totul se face în condiţiile în care persoana respectivă nu a dormit în noaptea precedentă şi nici nu a mâncat nimic în ultimele zile. Este proba de foc a Legiunii Străine.

Gata să ucidă, pe nemâncate şi nedormite. Unul din zece rămâne viu

Într-un film de prezentare se spune despre Legiune că a fost descrisă uneori ca fiind o armată de hoţi şi ucigaşi. O bandă de asasini plătiţi. Oameni care fac ceea ce o armată obişnuită evită. Atunci când şansele sunt potrivnice şi luptele feroce este chemată Legiunea Străină. Ei sunt mai dispensabili. Sunt gata pentru a muri. Unii sunt fugari din propria ţară, alţii caută noi provocări.

Concurenţa e acerbă, doar unul din 12 oameni este acceptat. Este singura instituţie din lume care îi dă omului o a doua şansă, indiferent de ce s-a întâmplat până atunci. Recrutul îşi lasă în urmă întreaga viaţă, îşi părăseşte familia şi prietenii, intrând într-o nouă comunitate. Vine în Legiune şi o ia de la început, renaşte, fără a fi întrebat prea multe despre ce a făcut. Chiar semnează un contract sub un nou nume. Acceptă să-şi dea viaţa pentru noua familie. “Pentru cineva care te caută, tu nu mai eşti acolo, ai părăsit planeta”, spune colonelul legionar Mishka Yakovleff. Trei săptămâni de testări riguroase. Apoi 16 săptămâni de antrenament. Sunt trimişi primii în cele mai periculoase locuri. Se spune că în unele momente, unii legionari trag chiar şi unul în altul. Însă Misiunea e sacră. În ultimul secol, 30.000 de legionari au murit. O rată de deces de unu la zece. Tăria de caracter este o caracteristică a legionarilor.

Metode de antrenament?

Expunere la frig, foame, somn insuficient. Câţiva dezertează în fiecare an. Este binecunoscută brutalitatea Legiunii. Cei prinşi sunt bătuţi şi închişi. Unii până la moarte, după cum se zvoneşte. Se ştie că în anii secolului trecut un lunetist legionar trebuia să-l asasineze pe Charles de Gaulle, dar ruta acestuia a fost schimbată în ultimul moment. Au urmat repercursiuni asupra Legiunii.

Mândria acestui corp al armatei franceze este regimentul de paraşutişti. Ei sunt elita, dar toţi trebuie să sară. Cel ce face parte dintr-o echipă de comando trebuie să fie rapid, tăcut şi mortal. La sfârşitul stagiului de cinci ani, legionarul poate alege vechea identitate sau poate primi un paşaport cu noul său nume. Să înceapă o nouă viaţă! La intrare nimeni l-a întrebat câte fărădelegi a făcut. Putea să fi fost şi asasinul preşedintelui Kennedy. Pentru că Legiunea a colaborat cu aliaţii, generalul Norman Schwartzkopf, şeful operaţiunii militare din Golful Piersic – “Furtună în deşert”, a primit şi el omagiul Legiunii. Pe lângă statutul de membru al organizaţiei militare, i-a fost dăruită şi o carte de vizită pe care scrie: “oriunde te afli în lume, dacă ai necazuri, sună la numărul ăsta şi-ţi vom veni în ajutor!”.

Salariu net de 5000 de euro pe lună

Iată un fragment din Codul de Onoare al Legionarului: Art.1 Legionarule, tu eşti un voluntar care slujeşte Franţa cu onoare şi fidelitate; Art. 2 Fiecare legionar îţi este frate în arme indiferent de naţionalitatea lui, rasă sau religie. Trebuie să îi arăţi aceeaşi solidaritate care uneşte membrii aceleiaşi familii. Art.3 Îţi respecţi tradiţiile şi superiorii. Forţa ta stă în disciplină şi prietenie. Curajul şi onestitatea sunt virtuţile tale. Art.4 Eşti mândru că eşti legionar. Eşti întotdeauna manierat. Comportamentul tău este demn, dar modest, şi echipamentele tale sunt întotdeauna curate şi ordonate. Art.5 Eşti un soldat de elită, riguros cu el însuşi. Trebuie să-ţi consideri arma drept cel mai preţios bun.

Te menţii în permanenţă într-o stare fizică excellentă. Art.6 Misiunea este sacră pentru tine. Îţi duci misiunea la îndeplinire în respectul legii, cutumelor de război şi Convenţiilor Internaţionale şi, dacă este nevoie, chiar cu riscul vieţii. Art. 7 În luptă nu acţionezi cu ură sau patimă. Îţi respecţi duşmanii învinşi. Nu-i abandonezi pe legionari, fie morţi sau răniţi, nici propriile arme, în nici o circumstanţă. Salariul unui recrut este la început de 1000 de euro. După 10 luni de la încorporare ajung să primească 3500 de euro pe lună. Dacă este trimis in misiune sau are funcţia de sergent ajunge să ia şi 5000 de euro net pe lună. Restul costurile sunt suportate de regiment.

Să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce vei fi!

Aşadar există români care mor în lupte, departe de ţară. Fără să fie trimişi de vreo unitate militară română, cum e de exemplu cea a “Lupilor negri”. Sunt români care se înrolează benevol, pentru bani sau pentru a fugi de o situaţie la care nu mai pot face faţă, în temuta Legiune străină, cunoscuta unitate militară de elită. Dintre cei acceptaţi, cei mai mulţi se întorc acasă după stagii dure de ani şi ani în care participă la sute de acţiuni periculoase, la limita dintre viaţă şi moarte. Ei vin de acolo căliţi, practic noi oameni, cu o nouă viziune asupra vieţii. Am stat de vorbă cu mai mulţi dintre ei. Am aflat poveştile lor, în exclusivitate, chiar de la ei. Înainte de a vă descrie toate acestea e bine să înţelegem cum a apărut şi ce înseamnă Legiunea străină. Bazele entităţii militare denumită Legiunea Străină Franceză au fost puse pe 10 martie 1831 de regele francez Louis – Philippe. Apariţia unei asemenea forţe armate s-a datorat faptului că persoanelor străine le era interzisă înrolarea în armata franceză. S-a creat astfel o armată destinată exclusiv pentru protejarea coloniilor franceze şi înăbuşirea oricăror încercări de revoltă ale băştinaşilor. Este o unitate militară de elită, unde vin bărbaţi din toate colţurile lumii, de toate condiţiile sociale şi toate religiile. Unii dintre ei au un trecut nu tocmai imaculat, dar Legiunea-i primeşte şi le dă o nouă şansă, o viaţă pe care societatea din care proveneau nu le-o putea oferi niciodată. Aici învaţă pe pielea lor şi cu propriul spirit adevăratele valori ale luptătorului, alături de sensul pur al noţiunilor tot mai des uitate, cum ar fi Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu”…

Antrenamente mai dure ca cele de la trupele SEAL

Cea mai importantă calitate a unui legionar este rezistenţa fizică. Instructorii militari insistă tocmai pe dezvoltarea acesteia, pentru că odată cu rezistenţa fizică creşte şi cea mentală, iar psihicul se şlefuieşte la fel ca al unui războinic desăvârşit de odinioară. Condiţiile în care se desfăşoară antrenamentele sunt extrem de dure. În timpul antrenamentului, legionarii mărşăluiesc pe o distanţă de 40 km având în spate echipamentul militar şi arma aferentă a căror greutate combinată variază între 25 şi 30 de kg, în funcţie de anotimp şi tipul de misiune. Tradiţional, în timpul marşului, legionarii cântă “Le Boudin”, cel mai cunoscut cântec al Legiunii, vechi de peste 100 de ani. Alt aspect luat în serios în timpul pregătirii fizice şi al antrenamentului de luptă este cel al deprinderii tehnicilor de luptă corp la corp. Antrenamentele sunt deosebit de solicitante atât pentru fizic, cât mai ales pentru psihicul uman.

Se urmăreşte eliminarea fricii şi a urii, considerate principalele vinovate în cazul pierderii unei lupte. Un membru redutabil al renumitelor unităţi Beretele Verzi, din cadrul armatei americane, declara că nu există mare diferenţă între antrenamentul din Legiunea Străină şi cele practicate de alte trupe de elită, cu o singura excepţie – aceea că antrenamentul de marş, luptă şi alergări se desfăşoară pentru legionari în condiţiile în care aceştia nu au dormit în noaptea precedentă şi nici nu au mâncat nimic în ultimele zile…amănunte care fac diferenţa! “Recrutul uită de deosebirile aparente dintre fiinţele umane şi îşi şlefuieşte propria fiinţă în conformitate cu paragrafele şi regulamentele de ordine interioară ale Legiunii. Aici rasismul, egoismul, infatuarea, superficialitatea şi zgârcenia sunt primele defecte umane de care viitorul legionar se va debarasa cât mai curând. Scandalagii au viaţă scurtă in Legiune, iar consumul de alcool este prohibit”, se arată în istoricului Legiunii.

 Români în Legiune

Ce povestesc românii despre Legiune aflaţi în rândurile de mai jos. Mai întâi am stat de vorbă cu un artist. Un bun legionar român cu mare talent la pictură. De altfel, are foarte multe tablouri cu legionari. Emil Bodi s-a născut în România în 1978, este bucurestean şi pictor. “Dacă iubeşti într-adevăr arta se spune că-ţi iubeşti mai întâi ţara şi valorile ei cele mai de preţ. Legiunea este o experienţă unică pentru fiecare om, bărbat care are şansa să intre aici…Este o universitate sau, dacă vrei aşa, o academie de viaţă..Porţile Legiunii sunt deschise pentru orişice bărbat care deţine vârsta între 18 şi 40 de ani…Pictura este o pasiune aparte pentru mine, în ea eu pot să plâng, în ea eu pot să râd, este cel mai bun refugiu pentru mine dintre toate cele.Pictura mea va deveni cândva valoroasă pentru că am teme bune de viaţă de explicat prin ea…Eu nu sunt valoros ca om, n-am nicio valoare,însă ceea ce am să las pentru oameni are să surprindă. Ceea ce fac eu şi ceea ce am eu de spus lumii despre viaţă, despre tot, printr-un simplu tablou. Un scriitor mediocre nu poate să explice printr-o carte ceea ce am eu de spus!”, mi-a spus Emil Bodi. Referindu-se la misiuni, Bodi a subliniat faptul că: “misiunile în general sunt grele, acolo, în teren ostil. Sunt operaţiuni dificile. Am fost în misiuni în Africa, Asia, şi probabil voi mai merge până la moarte. Mi-a făcut plăcere să te cunosc”, a mai spus el.

legiune2

Cosmin Donosă ştie cum e la recrutare. “Mie mi-a spus cineva că dacă te duci e bine să faci tot ce ţi se spune cu capul jos, cuminte. Şi acolo, în alea două săptămâni, te mai pune şi să faci curăţenie, treburi din astea, şi e bine să le faci cu tragere de inimă. Bagaj e bine să-ţi iei un ghiozdan, să ai în el un trening, chiloţi, ciorapi, adidaşi, pijamale şi ce conţine igiena corporală, periuţa de dinţi, pastă, săpun, hârtie igienică, prosop, dar nu prea multe pentru că acolo îţi confiscă tot ce ai în geantă, chiar şi ceas, dacă ai lanţ la gât, dacă ai inel, dacă ai telefon, tot degeaba îţi iei la tine că ţi le confiscă, dar nu de tot. Dacă intri şi eşti primit acolo, semnezi contractul de cinci ani. Şi lucrurile o să-ţi fie returnate la sfârşitul contractului. Dacă nu intri şi eşti respins, o să-ţi fie returnate la plecare, adică după cele două săptămâni. Mâncare, cazare ai acolo gratuit. Salariul este convenabil…1000 de euro încă de la început. După cele două săptămâni de testări….eşti trimis la Castelnaudary, în sudul Franţei. Acolo te adaptezi la viaţa militară, instrucţie, cum ar fi cunoaşterea armelor şi muniţiei, învăţarea limbii franceze, că nu îţi trebuie neapărat să ştii limba acolo, apoi după o lună de stat la Castelnaudary eşti adus înapoi la Aubagne pentru încorporare cu gradul de legionar. Apoi eşti trimis în Guyana franceza, în junglă, la stagiu. Desigur că nu eşti singur acolo, sunt mulţi la stagiul ăsta. Înainte se mergea în stagiu şi în Djibouti, în Africa.

Acolo fac antrenamente paraşutiştii. …Oricum, important e să fii bun la sport, şi dacă iei toate testele fizice, medicale şi psihotehnice, e bine şi să ai grijă mare la interviu, când îţi aplică întrebările să ai grijă ce răspunzi. Dacă intri în Legiune, poţi fi trimis şi în misiuni, cum ar fi mai nou acum în Mali, Afganistan, Coasta de Fildeş etc”. Adrian Derecichei este din Oradea şi trăieşte la Nimes, în Franţa. Un prieten de-al său i-a dăruit o poezie în care transpare lupta legionarului. “2015 e momentul, lansaţi testamentul, să cânte paraşutele, solistele, fetele. Nicio problemă la mijloc, le ţipă gura, odă voi le daţi să cânte, noi le dăm să…”. Radu Antonio este din Ogrezeni . În Legiune se simte ca într-o familie adoptivă. Este “1er classe militaire” la Legion Etrangere. “Orice poate fi orice şi orice poate fi transformat în orice altceva. Când calea vieţii devine abruptă, păstrează-ţi mintea limpede….”, sunt vorbele sale călăuzitoare. “Suntem o ţară plină de macho”, spune prietenul Cârstoiu. Radu Antoniu explică: “Am călătorit mult şi îţi pot spune că nu am văzut pe nicăieri atâta originalitate în a fi macho, decât în România, ….bine , macho în sensul dezgustător al cuvântului ….E plin. Şi are dreptate”. Face parte din grupul “Forţa e în noi”. Un alt legionar român: Alexandru Emanuel Radu. A absolvit Facultatea de Drept şi Administraţie Publică şi Liceul Bolintineanu, promoţia 2005 , Giurgiu. Cristi Inta este născut în 1975 şi face parte din “2-e regiment etranger d’ infanterie”. Mulţi dintre ei au şi copii. Poate de aceea îşi caută un viitor mai bun şi ceva bani în Legiunea Străină. “Din punctul meu de vedere e un mod mult mai onorabil de a muri în luptă decât să mori ca sclav într-o ţară de lumea a doua!”, spune Mihai Hed.

Nu au abandonat lupta, au murit până la ultimul

În preajma zilei de 30 aprilie a fiecărui an, legionarii din lumea întreaga, între care şi sutele de combatanţi români, sărbătoresc aniversarea luptei de la Camerone. Compania capitanului Danjou număra în acea fatidică zi 62 de soldaţi şi trei ofiţeri. În zori, compania escorta un convoi de refugiaţi către oraşul Puebla, care se afla sub asediul a 2000 de soldaţi ai armatei naţionale mexicane.

Legionarii au fost atacaţi de către armata mexicană şi forţaţi să se adăpostească într-o hacienda locală denumită Camerone. În ciuda situaţiei fără scăpare, legionarii au luptat cu eroism până la epuizare. Când au rămas doar cinci legionari supravieţuitori, aceştia au constatat că nu mai au muniţie şi au hotărât de comun acord să atace la baioneta. Trei dintre cei cinci au fost împuşcaţi, iar ceilalţi doi au fost luaţi prizonieri. Cei doi au fost aduşi în faţa generalului mexican Alberto Sanchez care, impresionat de curajul şi eroismul legionarilor, a hotărât să-i elibereze pentru a se întoarce în Franţa drept gărzi de onoare pentru corpul căpitanului Danjou, căzut în acea luptă. În prezent, mâna de lemn a căpitanului este păstrată în Muzeul Legiunii din oraşul Aubagne, unde este păzită zi şi noapte de o gardă de onoare. Mâna din lemn apare în parada publică doar pe data de 30 aprilie vechi. Conform conceptelor marţiale războinicul este dator să se înfrângă pe sine în fiecare zi, autodepăşindu-se şi depăşind capacităţile umane.

Cum pot românii să se înroleze

Românii care vor să se înroleze în “Legion Etrangere” trebuie să se prezinte cu paşaportul la centrele de recrutare de pe teritoriul Franţei. “Nimeni nu vă poate garanta intrarea”, sunt avertizaţi aceştia încă de la sosire. “Nu vă lasaţi influentaţi de prieteni sau foşti legionari activi, doar ofiţerii de recrutare vă pot spune dacă sunteţi apţi pentru o carieră militară!”. “Tatuajele sunt acceptate. Nu trebuie să ai studii superioare sau diplomaă. Limba franceză nu este obligatorie. Centrul de selecţie şi testare se află în localitatea franceză Aubagne. Aubagne este principalul centru de recrutare şi testare a tuturor candidaţilor. Ca un sfat ce primesc viitorii recruţi este că din Marsilia la Aubagne se fac 30 de minute cu trenul, iar un bilet costă 4.60 euro. Trenurile sunt din 25 în 25 de minute. La arme, români!

Am scris cu mândrie, cu teamă şi plăcere despre legionari. La un moment dat, parcă făceam parte din grupul lor, lucru imposibil; sufeream la eşecurile lor, treceam peste obstacolele lor. Îi încurajam. Am constatat că aceşti oameni duri, de fier, sunt mult mai buni decât oamenii obişnuiţi. Poate din suferinţă, poate din necazuri provine acest mod contrastant de a fi dur şi bun în acelaşi timp. Fie din întâlniri obişnuite, fie virtuale cu legionarii, să fii în preajma lor te întăreşte. De aceea, am folosit îndemnul dintr-un clip motivaţional destinat şi lor. M-am înfrânt de mai multe ori în încercarea de scrie acest reportaj. Şi am rămas în minte cu imaginea legionarului ce strânge la piept un câine vagabond. Alături, puşca fumegă pe nări. Legionarule, patria ta este Legiunea. Viaţa ta înseamnă exprimarea sinceră a sentimentelor! Să ştiţi că în tranşeele vieţii întotdeauna se află câte un legionar, care, la nevoie, te ajută. Hainele lui nu sunt pline de noroi, ci de gloria trecutului!

sursa: jurnalul.ro

loading...
loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *