Lingvista Carme Huertas desființează teoria romanizării: „Ce limbă vorbeau romanii?” Află răspunsul!

carme-huertas-legionari-romani

„Soldaţii care formau legiunile romane din Hispania nu vorbeau latină. N-ar trebui să ne surprindă acest lucru şi în cele ce urmează vom explica de ce”, ne spune lingvista spaniolă Carme Huertas în cartea sa NU VENIM DIN LATINĂ, tradusă în românește de Mihaela Alda, pentru editura Geto Dacii.

„În primul rând, Peninsula Italică era locuită de diferite popoare împărţite în trei mari grupuri lingvistice:

  • Limbile latino-falisce: falisca se vorbea la nord de Roma, iar latina se vorbea în Latium, regiunea centrală a Italiei.
  • Limbile osco-umbriane sau sabelice: osca se vorbea în centrul şi partea meridională a Peninsulei Italice. Datorită apropierii dintre ele, se consideră dialecte ale oscei: marrucina, peligna şi vestina. Umbriana se vorbea în regiunea central-septentrională şi include următoarele dialecte: marsa, sabina, ecua, volsca şi ernica. Picena meridională se vorbea în zona centrală a coastei adriatice şi se caracteriza printr-un inventar de şapte vocale. O variantă numită picena septentrională nu pare să aparţină familiei indo-europene şi se relaţionează cu etrusca.
  • Limba tireniană: etrusca, vorbită în Toscana. Se crede că a dispărut din cauza decăderii civilizaţiei etrusce (200 î.Chr.) şi că a fost absorbită de latină, care a păstrat doar vreo duzină de cuvinte etrusce. Din aceeaşi familie tireniană fac parte retoromana şi lemniana.

harta-limbilor-italice

Când, în decursul secolului al VII-lea î.Chr., influenţa Romei începe să se extindă dincolo de graniţele regiunii Latium, în zonă existau două culturi înfloritoare: cea etruscă în nord şi cea greacă în sud. Ambele au influenţat enorm cultura romană şi ambele foloseau scrierea, după cum vom vedea când vom vorbi despre alfabetul latin.

Mulţi cercetători se îndoiesc de existenţa unei limbi italice comune. Deşi diferitele limbi italice au caracteristici gramaticale sau fonetice comune, acestea ar putea fi rezultatul apropierii geografice ori al evoluţiei convergente a diverse limbi care aparţin unor familii diferite. Observând harta, ne dăm seama de cât de nesemnificativă era zona de răspândire a limbilor latino-falisce faţă de cea a limbilor neindo-europene: etrusca pe de o parte şi limbile sabelice pe de altă parte. Chiar şi greaca pare a se bucura de o mai mare prezenţă în Peninsula Italică decât latina.

******

Roma cucerise deja toate populaţiile, şi în campaniile sale de cucerire folosea trupe italice formate din soldaţi proveniţi din toate regiunile imperiului, fapt pentru care legionarii vorbeau o mulţime de limbi. De aceea, imaginea de armată instruită în care se vorbeşte exclusiv latina nu corespunde realităţii.

Cititi mai multe pe cunoastelumea.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *