”Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda acest vapor”

RMS_Titanic_16x9

Lung cat trei terenuri de fotbal,inalt cat un bloc cu 11 etaje,giganticul vapor de pasageri Titanic era considerat a fi imposibil sa se scufunde,dar un aisberg izolat l-a trimis pe fundul marii la numai cinci zile de la plecarea din Anglia in prima lui calatorie.Au murit oare sute de oameni din cauza unei neglijente?

Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda acest vapor”,se lauda unul dintre membrii echipajului de la bordul Titanicuui,noul vapor de pasageri de 46 000 de tone al liniei maritime White Star-cel mai mare construit vreodata.La 10 aprilie 1912,ziarele din lumea intreaga isi anuntau cititorii ca giganticul vapor de lux a plecat din Southampton ,Anglia,spre New York,avand la bord 891 de membri ai echipajului si 1316 pasageri.Unii dintre acestia erau foarte bogati;vreo 700 erau emigranti si calatoreau la clasa a patra;toti erau convinsi ca traversarea nesigurului Atlantic de Nord va decurge fara probleme.Cu cele 16 compartimente ermetice ale sale,remarcabilul vapor intruchipa cele mai avansate tehnici ingineresti ale vremii.Mandrindu-se cu dotari luxoase precum bai turcesti si verande strajuite de palmieri,cu dineuri sofisticate si cu cea mai buna orchestra,Titanicul constituia,de fapt,o lume in sine,indiferenta la loviturile vanturilor sau valurilor.

La 15 aprilie, doua plute pliante si 15 barci de salvare rataceau printre sloiuri in apele agitate si reci ale Atlanticului. Pe jumatate inghetati, epuizati si in stare de soc, supravietuitorii constituiau singura dovada ca marele Titanic, care se scufundase cu o noapte inainte, existase vreodata.Printre sfaramaturile raspandite pe o suprafata uriasa,sute de cadavre pluteau cu fata in sus,cele mai multe greu de identificat.Pentru un observator din afara ar fi parut un stol de pescarusi leganati de valuri.Cele mai multe erau femei,tinandu-si strans in brate bebelusii cu care se unisera in moarte.Primul vapor din lume despre care se spunea ca nu se poate scufunda se dusese la fund in cateva ore dupa intalnirea cu vechiul dusman al marinarilor imprudenti-un silentios,implacabil aisberg.

Avertismente neluate in seama

Contrar standardelor aplicate astazi in regiunile unde pot exista ghetari, in noaptea linistita, fara luna, de 14 aprilie, Titanicul inainta cu o viteza de 22 de noduri, desi, inca de la ora 9:00 din dimineata rece a zilei de duminica se receptionasera sase avertismente despre existenta ghetarilor din partea unor alte nave care urmau aceeasi ruta spre America de Nord-cea cunoscuta sub numele de ruta Newfoundland.

Mai intai un radiotelegrafist de pe vaporul Caronia il avertizase pe capitanul E.J.Smith de pe Titanic,care a confirmat receptia.La inceputul dupa-amiezei,un operator de pe Titanic ii inmanase capitanului Smith alt avertisment,primit de pe nava Baltic:”Aisberguri si multe sloiuri de gheata la 41° 51′ latitudine N,49°52′ longitudine V.”Capitanul i-a transmis mesajul lui Bruce Ismay,directorul in exercitiu al Liniei maritime White Star,care l-a citit si l-a bagat in buzunar,fara nici un comentariu.Vaporul Californian a expediat si el cel putin doua mesaje.”Trei aisberguri mari”-era primul avertisment al operatorului.”Batrane”,suna seara mesajul radio al aceluiasi vapor,transmis de la o distanta de 31 de kilometri,”suntem intepeniti aici,inconjurati de gheata.”Un anume Jack Phillips a raspuns:”Inchide sau taci din gura.Imi bruiezi semnalul.Incerc sa iau legatura la Cape Race.”

Raspunsul radiotelegrafistului,oricat de incredibil ar parea,dovedeste adevaratul scop pentru care erau utilizate la vremea aceea radiotelecomunicatiile pe un vapor de lux.De la Cape Race,Newfoundland,Phillips receptiona mesaje pentru pasagerii importanti de la bordul vasului.Acestea aveau prioritate.De fapt,Phillips si ceilalti radiotelegrafisti erau angajatii unei companii de telegraf numita British Marcony Company;ei nu faceau parte din echipajul Liniei maritime White Star si nu erau subordonati capitanului de pe Titanic.

La ora 21.40, nava Mesaba anunta:Intre 42°-41°25′ latitudine nordica si 49°-50°30′ longitudine,se vad mai multe sloiuri compacte si numeroase aisberguri,precum si platforme de gheata.”Daca ofiterii de pe Titanic ar fi primit acest mesaj-chestiune discutabila-si-ar fi dat seama imediat ca gheata amenintatoare se afla exact in fata vasului lor de pasageri.Marinarii de cart,care nici macar nu aveau binocluri,fusesera avertizati ca s-ar putea sa apara sloiuri oricand dupa ora 21.30,dar nici un aisberg nu se vedea in acea seara.Sub cerul senin,plin de stele,stralucea o mare linistita.

Si totusi,exista un semn evident – temperatura apei scazuse rapid, in numai cateva ore, de la 12 grade pana aproape sub zero – ceea ce, in marile nordice, anunta prezenta ghetei. Cu toate acestea, Titanicul nici nu incetinea, nici nu vira spre sud ca sa evite zona periculoasa in care intrase.

Doar o zguduitura

Pe la ora 22:00, ca sa se destinda dupa cina, cativa pasageri de la clasa a doua s-au adunat ca sa cante imnuri religioase,printre care unul traditional marinaresc :”O,asculta-ne cand plangem pentru cei in pericol pe mare.” La ora 23:40, marinarul de cart Frederick Fleet a zarit un obiect mic, intunecat, mai negru decat apele oceanului. Obiectul se marea foarte repede. Tragand de trei ori clopotul de alarma, comunica puntii „Aisberg chiar in dreapta!”. Ofiterul William Murdoch a ordonat imediat salii masinilor sa porneasca inapoi si i-a spus carmaciului Robert Hichens sa intoarca timona „banda dreapta!”. In argoul marinaresc al timpului, acest lucru insemna sa intoarca nava cat putea de mult spre tribord, adica spre dreapta, in asa fel incat prova sa se rasuceasca spre babord, adica spre stanga.

Inaintand cu mai mult de 22 de noduri, dizlocand circa 66.000 de tone de apa, Titanicul nu avea cum sa fie oprit brusc. Cand uriasul vas de pasageri a inceput sa vireze, indepartandu-se de aisberg, navigatorii speriati au rasuflat usurati – dar era prematur. Pe punte cazusera bucati de gheata, iar aisbergul facuse o taietura de 100 de metri in partea de la tribord a carenei. Apa rece ca gheata patrunsese in sala cazanelor nr. 6 si fochistul Frederick Barret abia reusea sa scape,strecurandu-se in sala nr.5 cu o fractiune de secunda inainte ca suvoiul sa izbeasca in urma lui.

Pentru pasagerii care o observasera, coliziunea parea mai mult decat o simpla zguduitura. Unul dintre pasagerii de vaza a descris-o „ca si cum un deget urias ar fi lovit vasul de-a lungul”. O femeie a comparat zgomotul produs de impact cu acela de rupere a unei panze.Unii calatori de la clasa intai au sarit din confortabilele lor fotolii de piele din fumoar ca sa vada aisbergul,mai inalt decat puntea cea mai de sus,zgariind carena vasului.Dar,din cauza agitatiei,nu reusisera sa vada mare lucru.

Echipajul stia deja bine cum stateau lucrurile. Capitanul Smith se sfatuia cu proiectantul-sef al vaporului, Thomas Andrews. Dupa o rapida inspectie in cala, au constatat ca fusesera inundate cinci compartimente. Andrews estima ca Titanic, vaporul ce nu se poate scufunda, era in stare sa pluteasca inca „o ora si jumatate. Poate doua. Nu mai mult”.

Prea putine barci de salvare

Imediat dupa miezul noptii, la circa 25 de minute de la impactul aparent minor, echipajul primea ordin sa pregateasca cele 16 barci de salvare si cele 4 plute pliante aflate la bord. La capacitatea maxima, ele puteau lua 1.178 de persoane sau cu aproape 1.000 mai putin decat cei care acum incepeau sa se inghesuie pe punti. Culmea, regulamentul prevedea existenta la bord a unui numar de barci de salvare suficiente pentru 962 de pasageri, caci nu se prevazuse construirea unui vapor atat mare. Si nimeni, evident, nu luase in considerare faptul ca cel mai mare vapor al Liniei maritime White Star ar trebui vreodata evacuat.Nu toate barcile fusesera echipate cu semnalizatoare,alimente si rezerve de apa proaspata,iar veste de salvare erau putine.

Situatia risca sa se transforme in haos, intrucat pasagerii nu fusesera pregatiti pentru naufragiu si nu aveau cunostinte de navigatie.Ca sa mentina calmul,Walace Henry Hartley,dirijorul orchestrei,le-a cerut instrumentistilor sa cante muzica de dans,dar crunta realitate devenea brusc evidenta o data cu prima racheta de semnalizare a naufragiului,trasa spre cer la ora 0:45.

Californian nu raspunde

Cu cateva saptamani mai inainte,o conferinta internationala desfasurata la Berlin stabilise un nou semnal de naufragiu-sau SOS-pe care operatorul Phillips il transmitea imediat.Californian era prins intre gheturi la numai 16 kilometri distanta ,iar unii dintre membrii echipajului observasera semnalele luminoase dinspre sud-est.Nu stiau insa ca este vorba de Titanic si nici ca vaporul de pasageri avea probeme.Obosit,probabil si furios,operatorul inchisese radioul dupa ce Phillips il repezise.Tocmai adormise cand Titanicul cerea ajutor tuturor navelor din zona.

La un moment dat dupa miezul noptii,radiotelegrafistul vasului de pasageri Carpathia,ocupat numai pe jumatate,se hotara sa contacteze Titanicul pentru niste mesaje de la Cape Race.”CQD SOS”,a auzit uluit operatorul.”Veniti imediat.Ne-am lovit de un aisberg.”Aflat la o distanta de peste patru ore(sau 58 mile marine),Carpathia a pornit toate motoarele in plin si a plecat sa dea ajutor.Inginerii vaporului au blocat neregulamentar valvele de siguranta ale motorului pentru ca viteza maxima sa poata creste de la 14 la 17 noduri.Dar chiar si asa,nu avea cum sa ajunga decat la doua ore dupa ce Titanicul s-ar fi scufundat.

In acelasi timp,rachetele de semnalizare de pe Titanic au fost observate pe Californian,dar capitanul Stanley Lord hotara sa nu-l trezeasca pe radiotelegrafist,care lucrase 15 ore in ziua aceea.Lord trimitea mesaje Morse vaporului neidentificat,dar nu primea nici un raspuns.Conform aprecierilor ulterioare tragediei,Californian ar fi putut sa ajunga la Titanic chiar in momentul cand acesta se scufunda.

”Nu pierdeti timpul!”

Marele bogatas John Jacob Astor a ras batjocoritor la inceput, cand a auzit ca fusese ordonata evacuarea. „Suntem mai in siguranta aici decat intr-o barcuta”, a spus el. Cand o doamna din inalta societate l-a sustinut,un marinar a replicat enervat.”Nu pierdeti timpul!Lasati-o in pace daca nu vrea sa plece.”Treptat,rezistenta a cedat, glumele au incetat si pasagerii speriati au inceput sa umple barcile de salvare. Barbatii asteptau stoic pe punte, in timp ce femeile si copiii se imbarcau in cojile de nuca.Din zapaceala, prima barca, putand sa ia 65 de oameni, fusese lasata la apa cu numai 28. Alta, capabila sa transporte 40, luase doar 12.

Doamna Isidor Straus, sotia unui fost congressman si directoare executiva a magazinului Macy’s, a refuzat sa se alature celorlalte femei. „Am fost intotdeauna alaturi de sotul meu”, a spus ea si a continuat, intorcandu-se spre el: „Merg unde mergi si tu”. Astor si-a ajutat proaspata sotie sa urce intr-una din barcile pline pe jumatate, apoi s-a retras. Cadavrul sau s-a numarat printre cele culese ulterior din apa. In timp ce vaporul se scufunda brusc din spate, facand ca puntea sa se salte precipitat, milionarul Benjamin Guggenheim se schimba in haine de seara, declarand ca acum era pregatit sa se duca la fund ca un gentleman. „Nici o femeie nu va fi lasata la bord pentru ca Ben Guggenheim s-a purtat ca un las”, a adaugat el.

Cand se parea ca nu mai ramasesera femei si copii, s-a urcat si el intr-una din ultimele barci de salvare, pe la ora 1:40. Directorul Liniei maritime White Star avea sa fie ulterior pus la stalpul infamiei de presa, pentru ca parasise vasul inaintea multor pasageri. La ora 2:15, cu ultimele plute gata de lansare, Titanicul bascula, facand imposibila folosirea lor. De pe puntile inferioare, pasagerii saraci, cu femei si copii, se inghesuiau sa vada ce se intampla. Pe ei nu-i avertizase nimeni de accident si multi aveau sa fie prinsi sub nava rasturnata.

Au ramas pe vas circa 1.600 de pasageri. Desi se spune ca formatia incepuse sa cante „Tot mai aproape de Dumnezeu”, de fapt ultima melodie a fost imnul episcopal „Toamna”:

Doamne milostiv si ingaduitor

Uita-te cu mila la durerea mea,

Asculta un suflet trist si distrus

In genunchi la picioarele tale ma rog

Fereste-ma de preaputernicele ape…

Mi mult de 1.500 de morti

Cateva sute de oameni au urcat la pupa in timp ce aceasta se ridica. La ora 2:18, Titanicul se indrepta, oprindu-se intr-o pozitie aproape verticala. Apoi, cu un zgomot ingrozitor, unul dintre cosuri s-a prabusit, faimosii pereti impermeabili implodau si tot ce mai ramasese pe punti – echipament, pasageri si echipaj – era aruncat in apa de – 4 grade Celsius.Unul dintre supravietuitori avea sa-si aminteasca „strigatele agonizate izbucnite din mai mult de o mie de piepturi, vaietele si gemetele ranitilor, tipetele ingrozite ale celor care se agatau sa nu cada”.In mod paradoxal,fochistii care inotau aproape de vas au fost opariti cand exploziile au adus la temperatura de fierbere apa inghetata.

La ora 2:20, inclinat la 70 de grade, vaporul condamnat a alunecat sub ape, rupandu-se in doua si scufundandu-se cu o viteza de 20 de noduri.Purtata inainte si inapoi,nava a ajuns la puternicul curent subacvatic de la 2400 de metri adancime cunoscut sub numele de curentul Benthic. In jurul orei 2:30, cele doua bucati ale vasului au ajuns la fundul oceanului, la o adancime de 3.900 de metri, resturile imprastiindu-se pe o raza de aproape un kilometru.Epava zacea la o presiune de 3100 kilograme pe metru patrat,ingropata in adancuri la 560 de kilometri sud-est de Newfoundland. Infruntase orgolioasa oceanul exact 4 zile, 17 ore si 30 de minute.

Circa trei ore si jumatate mai tarziu,luni 15 aprilie,in jurul orei 6:00,Californian afla in sfarsit de tragicul accident si se indrepta spre locul naufragiului.La ora 8:50 Carpathia luase la bord toti supravietuitorii si pornise spre New York.Cand a ajuns si Californian,capitanul a petrecut cam o ora cautand cadavre,dar in mod incredibil,ulterior a raportat ca nu gasise nici unul,desi o saptamana mai tarziu vasul de dragare MacKay-Bennett avea sa adune 306.

Mai putin de o treime din pasageri si membri ai echipajului ,doar 705 oameni au supravietuit dezastrului.Acest numar reprezenta 338 de barbati-circa 20% din total-si 316 femei-adica aproximativ 74%.Restul erau copii.Printre cei care nu au supravietuit au fost capitanul Smith si telegrafistul Jack Phillips.

Citiţi mai mult pe cyd.ro

 

loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *