O enciclopedie cu o scriere MISTERIOASĂ! Este pregătită omenirea să descifreze şi să înţeleagă MESAJUL din “Codex Seraphinianus”?

Este pregătită omenirea să descifreze şi să înţeleagă “Codex Seraphinianus”, creat şi anunţat, pentru prima oară, în urmă cu 36 de ani, şi publicat în anul 1981.

„La fel cum copiii privesc o carte ilustrată pentru adulţi şi nu înţeleg mare lucru, dar ştiu că lucrurile pe care le văd au un sens logic, aşa şi adulţii nu înţeleg chiar toate lucrurile din Codex Seraphinianus.
Luigi Serafini – architect şi designer italian

Codex Seraphinianus este numele uneia dintre cele mai bizare cărţi publicate vreodată, creată în perioada 1976 – 1978 şi publicată în anul 1981 de către de arhitectul şi designerul italian Luigi Serafini. De la bun început, titlul cărţii, este ambiguu: primul termen provine din latinescul “codex” care semnifică un anumit cod, iar Seraphinianus se trage de la numele autorului Serafini, care, în limba italiană, aminteşte de serafimii biblici.

Ciudata enciclopedie, care pretinde a cuprinde atât zona sapiens cât şi zona non-sapiens, constituie un cod al serafimilor, de unde şi concluzia că tot ceea ce este descris în această carte bizară poate să aibă legătură cu acele ființe biblice, serafimii, care trăiesc într-o lume paralelă cu a noastră.

Lucrarea este scrisă cu ajutorul unui alfabet total necunoscut nouă, şi se prezintă asemenea unui cod pe care nimeni nu a reuşit, până în prezent, să-l descifreze. Enciclopedia conţine 2 volume, primul având 5 capitole cu un număr de 180 de pagini, iar al doilea volum cu 7 capitole şi 185 de pagini. Deci, întreaga lucrare are 12 capitole (lunile anului) şi 365 pagini (numărul zilelor unui an obişnuit).

Cele 12 capitole acoperă întreaga sferă, sapiens şi non-sapiens:

În continuare, vă prezentăm, foarte succint, structura acestei „Enciclopedii”, sperând ca împreună cu imaginile pe care vi le vom prezenta, să vă ajute să vă formaţi o anumită idee despre această lucrare.
Pe scurt, Volumul I, cuprinde: Herbarium, care descrie mai multe tipuri de floră cu flori ciudate şi copaci care îşi smulg rădăcinile şi migrează; Bestiary – care este dedicat prezentării faunei acestei lumi, reprezentând mai multe animale care sunt variaţii suprarealiste ale cailor, hipopotamilor, rinocerilor, păsărilor; Homunculi-Automata –care se ocupă cu ceea ce pare a fi un regat al celor mai ciudate creaturi bipede; Physics – Chemistry – dezvoltă, la rândul său, idei legate de fizică şi chimie, şi este, de departe, cel mai abstract şi enigmatic capitol; Mechanics – prezintă maşini şi vehicule bizare.

La rândul său, Volumul 2, prezintă, în cele şapte capitole ale sale, următoarele: Human Anatomy / Anthropology – care explorează umanitatea în general: biologie, sexualitate, diferite popoare aborigene, şi chiar prezintă exemple de floră si unelte, cum ar fi pixuri şi chei, grefate direct în corpul uman; Ethnicity / Geography / History – care prezintă mulţi oameni, unii doar cu alură umană, cu semnificaţie necunoscută, alături de data naşterii şi cea a morţii şi unde sunt prezentate mai multe scene de importanţă istorică şi, religioasă, precum înmormântări şi unele obiceiuri funerare; Grammaria – descrie istoria sistemului de scriere a cărţii; Cuisine / Fashion – care, evident, se referă la mâncare, servirea mesei, bunele maniere la masă şi la îmbrăcăminte; Amusements – care explică şi prezintă jocuri bizare, inclusiv cărţi de joc şi diferite jocuri de societate, chiar şi sporturi; Architecture – capitol dedicat, în întregime, arhitecturii; Index – cuprinsul celui de-al doilea volum.

Critica contemporană vs. Codexul Seraphinianus

Majoritatea criticilor consideră enciclopedie, cel puţin bizară, ca fiind o parodie a vieţii noastre, de zi cu zi, unde grotescul se întâlneşte cu frumosul, unde suprarealismul întâlneşte cotidianul şi unde, în final, fantezia autorului este îmbinată cu realitatea. Serafini a susţinut tot timpul că, acest codex nu este altceva decât o realitate, pe care oamenii, încă, nu o pot înţelege, negând vehement aprecierile criticilor. Aprecierile şi explicaţiile vehemente şi « convingătoare » ale autorului adânceşte şi mai mult misterul cu privire la această carte stranie.
În momentul când lingviştii au încercat să descifreze codul folosit şi limbajul folosit, şi nu au reușit, autorul le-a transmis că oricine îl poate înţelege dacă se foloseşte de limbajul obişnuit şi nu de percepţia tradiţională. De fapt, până în prezent, nimeni nu poate înţelege semnificaţia limbajului din mintea lui Serafini, motiv pentru care enciclopedia a rămas, până în prezent, un mister de nepătruns.
În ceea ce priveşte sistemul de scriere, criticii apreciază că are la bază, un sistem de scriere inexistent, care, pare modelat, după sistemele occidentale obişnuite de scriere, de la stânga la dreapta, distribuit pe rânduri, cu un alfabet cu litere mari şi mici.O parte din litere apar numai la începutul sau la sfârșitul cuvintelor, aceasta fiind o caracteristică a sistemelor de scriere semitice, în care, literele curbilinii seamănă cu nişte coarde sau fire elastice, prezentând bucle şi noduri, amintind oarecum de alfabetele Sinhala.

Aprecieri ale autorului şi ale unui public amator de inedit

Într-un discurs, ţinut pe 11 mai 2009 la Universitatea Oxford, Serafini a declarat că nu există nici un sens ascuns în spatele cărţii, scopul acestui experiment a fost să creeze, persoanei care încearcă să-l citească, senzaţia frustrantă pe care o simt copiii în faţa unei cărţi pe care nu o înţeleg şi nu ştiu să o citească.
În esenţă Codex Seraphinianus descrie o lume străină, atât în cuvinte, cât şi printr-o multitudine de ilustraţii care mai de care ciudate sau suprarealiste. Chiar dacă nu este foarte clar în ce categorie se poate încadra această enciclopedie bizară, cartea continuă să provoace admiraţie: artiştii îi studiază ilustraţiile, filozofii meditează la sensul ei, iar colecţionarii, iubitori de carte SF şi nu numai, sunt, mai mult decât încântaţi, în momentul în care reuşesc să o adauge colecţiei lor.

sursa: revistasecretul.wordpress.com