Oameni cu puteri supranaturale sau posedați de demoni? Adevărul despre oracole

templul-din-delphi

Oracolele erau acele persoane care ghiceau anumite lucruri din viitor. Cuvantul „oracol” provine din limba latina, de la verbul „orare”, care inseamna „a vorbi”. In antichitate, oracolele erau considerate drept o sursa de intelepciune divina si capabile de a profeti cele viitoare.

Datorita capacitatii lor de a ghici cele viitoare, aceste persoane erau cinstite drept locasuri vii ale unor dumnezei, ele locuind in temple si aducandu-li-se nenumarate daruri.

Traditia spune ca pretextul nasterii primului oracol l-a constituit existenta unui orificiu in pamant, din care emanau aburi naturali. Cand un cioban a descoperit cel dintai acest orificiu, afectat de aburi, a inceput de indata sa murmure cuvinte neintelese, al caror continut a fost socotit profetic. De acest orificiu se leaga aparitia primului oracol.

Oracolele, persoane „cu puteri supranaturale”

Oracolele erau vazute drept un soi de „portaluri” prin care Dumnezeu vorbea direct oamenilor. Persoanele-oracol difereau de persoanele care se indeletniceau cu ghicitul in semne (in zborul pasarilor, in urmele animalelor sau in alte asemenea lucruri din natura). In acest sens, oracolele nu ghiceau pornind de la vreun semn material exterior lor, ci pur si simplu incepeau sa vorbeasca brusc despre lucruri necunoscute inca.

oracol

Cel mai cunoscut oracol din antichitatea greceasca a fost Pitia, preoteasa zeului Apollo, al carui templu se afla in localitatea Delfi. Dintre oracolele vremii respective, numai templul din Delfi gazduia un oracol-femeie, pe cand toate celelalte gazduiau oracole-barbati. Alaturi de preoteasa-oracol din Delfi, amintim aici si alte persoane-oracol din antichitate: Dodona; Asclepius din Epidaurus; Trofonius din Livadia; Oropos; Bura; Ammon din Libia; Didima din Asia Mica; Apamea din Siria; Cumae din Italia.

Inainte de venirea Mantuitorului, politeismul fiind extrem de raspandit in randul popoarelor antice, influenta sociala a oracolelor era una covarsitoare. De multe ori, pentru ca oracolul sa fie satisfacut si sa continue sa ofere unele descoperiri, in loc de daruri in bani si produse, acestuia ii erau aduse jertfe omenesti.

Metoda de aflare a celor dorite era una bine definita in vreme, si anume: oracolul locuia intr-un templu imobil, cel care avea nevoie sa afle vreun sfat sau vreo solutie trebuind sa vina in locul cu pricina; odata ajuns in templu, cel in cauza isi prezenta darurile sale, iar mai apoi rostea intrebarea sau descria problema care il macina; mai apoi, cazand intr-o stare de delir (transa), oracolul incepea sa rosteasca anumite cuvinte neclare; mesajul transmis de oracol era intotdeauna consemnat si interpretat de un preot sau o preoteasa a templului.
Cum se consulta un oracol antic ?
Cel ce voia sa-i adreseze intrebari oracolului trebuia sa indeplineasca un ritual de puraficare, la izvorul Kastalia, si sa plateasca o taxa pentru a se aduce o jertfa la marele altar al zeului Apollo, fara de care nu era ingaduita intrarea in templu. De obicei erau jertfite capre, cateodata porci si, rareori, tauri. Pentru a se considera ca jertfa a fost primita, trebuia ca, in momentul stropirii animalului, acestuia sa-i tremure toate madularele; altminteri, prezicerea era amanata. Apoi, cei care urmau sa puna intrebari patrundeau in spatiul din fata altarului. Femeilor le era interzisa intrarea in acest sanctuar.

oracolul-pitia

Pitia fusese o tanara provenind dintr-o familie aristocratica din Delfi. Inainte de prezicere, savarsea si ea un ritual de curatire in izvorul Kastalia. Dupa aceea, ea intra in templu si tamaia partea de sus a sanctuarului. Apoi cobora scare ce ducea la oracolul principal si se oprea in fata trepiedului de unde prezicea. In aceasta sala se spune ca exista o statuie de aur a lui Apollo, mormantul lui Dionisos si asa-numitul „ombilic” (o gaura in pamant, din care ieseau aburi naturali).

In continuare, Pitia se aseza pe trepied, bea apa luata din izvorul Kassotida, mesteca frunze de dafin si se apleca asupra ombilocului amintit,
In continuare, Pitia se aseza pe trepied, bea apa luata din izvorul Kassotida, mesteca frunze de dafin si se apleca asupra ombilocului amintit, pentru a inhala aburii ce ieseau din pamant. In cele din urma, ea ajungea la un delir paroxistic, iar atunci cei interesati trebuiau sa adreseze intrebarile cu voce tare zeului. Raspunsurile erau date de Pitia prin soapte neinteligibile, transcrise si traduse in forma versificata de catre preoti.

Cel interesat nu trebuia sa intrebe despre lucruri banale, vagi sau prea generale. Raspunsurile oracolului erau, dimpotriva, neclare si ambigue. Adresantul intrebarilor era totdeauna nevoit sa ceara ajutorul talcuitorului pentru a-i explica prezicerea.

Oracolele, persoane posedate de diavoli

Persoanele numite „oracole” erau posedate de diavoli, precum reiese din insasi practica de ghicire si din comportamentul lor: zeul-diavol il lua in stapanire pe oracol si vorbea prin el; oracolul cadea in extaz, se comporta nebuneste, rosteste cuvinte confuze si emitea sunete nearticulate, intrerupte de mugete si urlete; langa oracol se afla intotdeauna un „talcuitor”, care transcria si explica celorlalti cuvintele oracolului.

posedata

Caderea in extaz era unul dintre semnele cele mai clare care indicau celorlalti o legatura cu suprafirescul. Cu toatea acestea, asa-numita „cadere in extaz” nu era, de fapt, decat o stare de delir, asemanatoarele celei dobandite in urma consumului de droguri. Pitia, despre care am amintit mai sus, inhala aburii care se emanau din strafundurile pamantului si mesteca frunze de dafin. In majoritatea oracolelor era practicata utilizarea zilnica a narcoticelor (droguri).

Trecand peste aceste detalii vazute, intrebarea fundamentala ramane insa urmatoarea: „Cine este zeul care il ia in stapanire pe oracol si vorbeste prin el?” Un bun raspuns cred ca il putem afla in Sfanta Scriptura, unde citim despre Sfintii Apostoli Pavel si Sila, care, propovaduind prin Macedonia, marturisesc urmatoarea intamplare:

„Odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica care avea duh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind. Aceasta, tinandu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel, maniindu-se si intorcandu-se, a zis duhului: In numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea! Si in acel ceas a iesit. Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au dus in piata, inaintea judecatorilor” (Fapte 16, 16-19).

Oracolele, atat cele vechi, aflate in templele zeilor, cat si cele actuale, aflate prin locuri uratoare de Dumnezeu, se afla cu adevarat sub posesia unui duh necurat, potrivnic Duhului Sfant. Asadar, acest duh, pe care idolatrii il numesc „zeu” sau „putere spirituala”, nu este altcineva decat diavolul, camuflat in fel si chip, in incercarea de a-i insela pe oameni.

Una dintre dorintele diavolului este aceea de a fi slujit si venerat ca „dumnezeu”, in locul Adevaratului Dumnezeu. Este impresionanta constatarea ca, in toate colturile planetei noastre, din antichitate si pana astazi, „minciuna cea veche”, inselatorul oamenilor, „sarpele” cel de demult, Satana, se straduieste din rasputeri sa se impuna lumii ca „dumnezeu”.

the_last_exorcism_by_angelvdeath-d5r0tbg

Pentru un crestin cu o minima experienta duhovniceasca daruita de Hristos in Duhul Sfant, lucrurile sunt mai mult decat limpezi. Avem de-a face in acest caz cu oameni care nu sunt pur si simplu „influentati” de catre diavoli, ci „stapaniti” in intregime de acestia. Invataturile lor, oricat de seducatoare ar putea parea, sunt inventii demonice, care au drept scop indepartarea oamenilor de adevar si de viata adevarata, calauzirea lor pe cararile intunecate ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva decat „hristosii mincinosi”, despre care insusi Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu mai bine de doua mii de ani in urma:

„Si atunci, daca va va zice cineva: Iata, aici este Hristos, sau iata acolo, sa nu credeti. Se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi, si vor face semne si minuni, ca sa duca in ratacire, de este cu putinta, si pe cei alesi. Dar voi luati seama. Iata, dinainte v-am spus voua toate” (Marcu 13, 21-23).

httpv://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=l2oQM92om14

AUTOR: Teodor Danalache
SURSA

loading...
loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *