Pentru că unii se rușinează cu părinții lor pe motivul că au îmbătrânit : Părinții nu se vorbesc niciodată de rău!

mamaiaAud și văd destul de des tineri care se rușinează cu părinții lor pe motivul că au îmbătrânit și prin urmare sunt învechiți în gândire, în comportament sau vestimentar. Și e dureros! Părinți care le-au dat viață, i-au crescut, i-au educat și hrănit, le-au asigurat chiar și servicii, au jertfit timpul și sănătatea numai să le fie lor bine și să nu ducă lipsă de nimic – acum nu doar că nu primesc recunoștință din partea copiilor, dar chiar îi jignesc, îi desconsideră, îi blestemă, nu au grijă de ei la bătrânețe și chiar îi trimit la azil să moară pe mâinile străinilor.

Acești părinți care au fost capabili la viața lor, au muncit, au fost vrednici și au crescut câte cinci, șase copii – n-au parte de ajutorul niciunuia dintre toți copiii pe care i-au crescut. Cum se face că o mamă poate avea grijă de șase copii, dar șase copii nu sunt în stare să aibă grijă de mama lor? Sau… acești părinți sunt buni numai cât le dau bani să-și plătească ratele, cât le fac mâncare și cât au grijă de nepoții lor, în rest, nu au dreptul la replică și nu sunt vrednici de a le fi ascultate sfaturile.

Este un păcat strigător la cer să-ți lași părinții neîngrijiți la bătrânețe, să le dorești chiar moartea pentru a intra cât mai repede în posesia moștenirii sau să îi vorbești de rău. Oricât ar fi de răi, de cocoșați sau urâți, neîndemânatici, bețivi, plafonați sau neștiutori de carte – părinții nu se vorbesc de rău niciodată, nimănui! Doar înaintea duhovnicului ai voie să vorbești despre părinții tăi, dacă nu te înțelegi cu ei și îi consideri dificili, pentru a cere sfat să știi cum să te comporți astfel încât să eviți certurile și ura. Peste orice neînțelegere se poate trece mai ușor dacă există îngăduință, dragoste, respect, iertare și supunere din partea copiilor față de părinții lor.

Iar grija față de părinți după ce aceștia s-au stins din viață, intră, de asemenea în îndatorirea copiilor. Să te îngrijești de sufletul lor făcându-le pomeni și parastase măcar până la șapte ani, să te rogi pentru sufletul lor în rugăciunile personale sau scriindu-i pe pomelnic la slujbe. Alminteri, cum te vei îngriji de sufletul părinților tăi, de aceeași purtare de grijă trupească și sufletească vei avea și tu parte de la copiii tăi.

sursa: luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *