Postul declanșează mecanismele de vindecare

post2

De-a lungul istoriei civilizaţiei umane, postul alimentar a fost învestit cu valenţe curative nu numai în ceea ce priveşte corpul fizic, ci şi spiritul, fiind un element central al majorităţii religiilor: creştinism, hinduism, budism, iudaism, islamism etc.

Practica postului alimentar, spun textele antice ale omenirii, te învaţă autocontrolul total al fiinţei tale, pornind de la supunerea şi educarea senzaţiei de foame.

Orice aliment, chiar dacă este natural, lasă reziduuri în corp. Când mâncăm, organismul absoarbe ceea ce-i este necesar, după care încearcă să se debaraseze de resturi. Dar el nu poate face această eliminare în mod eficient când este constant supraîncărcat sau – aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori – când mâncarea pe care i-o oferim este greu digerabilă. Atunci, reziduurile se acumulează în diferite organe, și mai ales în intestine, unde putrezesc, devenind o sursă de dezechilibru şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.

Tradiţional, se vorbeşte despre hrană „pură” (cea care este benefică organismului nostru din toate punctele de vedere) şi hrana „impură” (cea care ne dăunează). Aceste apelative nu se referă nicidecum la faptul că alimentele sunt spălate sau nu, ci la calitatea lor. Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe reziduuri în organism nu este considerată pură, chiar dacă este preparată din ingrediente bine spălate şi corect preparate. Un exemplu de hrană pură îl constituie alimentele care rămân proaspete mult timp, cele care sunt aproape integral absorbite de organism, fără a lăsa decât puţine reziduuri – ne referim aici la fructele şi legumele coapte natural, care sunt pline de energie solară.

Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.

Este important să ţinem periodic o zi de post negru, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi, supăraţi, furioşi, geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.

„Postul nu este periculos, spune prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii. Organismul rezistă mai bine la lipsa de alimente decât prelucrând excesul acestora. Bolile ni se trag de la excesele alimentare. Mii de studii dovedesc acest lucru. Vreau să vă dau argumente ştiinţifice. Regimul hipocaloric este o resursă terapeutică foarte bine studiată, iar postul nu este înfometare, deoarece organismul are mult mai multe resurse de a gestiona problema aportului redus de calorii şi nutrienţi, decât excesul. Bolile ni se trag de la excesul de hrană. Avem dovezi clare şi studii ştiinţifice în acest sens”. Afirmațiile de mai sus au fost făcute la conferinţa prilejuită de cea de-a X-a ediţie a Şcolii Internaţionale de Vară de Neurologie, desfășurată în perioada 5-9 iulie 2015, la Eforie Nord.

Dr. Mureşanu spune că terapia prin post a fost iniţiată în Rusia, la începutul secolului XX, într-o clinică din Goriacinsk, şi se bazează pe principiile medicului rus Iuri Nikolaev. În anii ’60-’70, la Spitalul Korsakov din Moscova, postul a fost aplicat cu un foarte mare succces la bolnavii cu depresii mari şi care nu mai răspundeau la niciun fel de tratament, iar mai târziu, prin această terapie s-au tratat inclusiv boli grave, precum cancerul.

„În Germania, există o clinică sofisticată, specializată în tratamentul prin post controlat, Clinica Buchinger, pe malul lacului Konstantz. În această clinică, statul german rambursează serviciile medicale pentru cei care fac terapie prin post. Este foarte important, pentru că este o terapie de comutare”, informează dr. Dafin Mureşanu.

„Singura metodă sigură de prelungire a vieţii este înfometarea, o lozincă pe care am văzut-o scrisă la un simpozion în America”, spune academicianul dr. Laurenţiu Popescu.

Dafin Mureşanu este de părere că, în prezent, oamenii mănâncă mai degrabă pe principiul plăcerii: „Bazându-ne pe dorinţe, noi încărcăm organismul cu mai multe alimente decât ne este necesar, iar el nu le poate prelucra. Prin post, se obţine un consum al resurselor interne care nu sunt alocate biologic corespunzător. Anume, în primele 24 de ore de post se consumă glucidele, apoi, un timp mai îndelungat, până la 2-3 săptămâni, rezervele de lipide. Aproximativ 96% din consumul de energie în post se bazează pe lipide, deci pierzi lipidele, şi doar 4% se bazează pe pierderea capitalului de proteine. Asta, până când se ajunge într-un punct critic, care nu trebuie depăşit, iar acel punct critic, individual pentru specia umană, nu trebuie să treacă de 40 de zile. Nu este întâmplător”.

Profesorul Dafin Mureşanu spune că, potrivit unor studii, celula tumorală nu se poate adapta la regimul hipocaloric, iar chimioterapia este foarte mult uşurată dacă este asociată cu postul. S-a observat că toleranţa pacientului este mult mai bună la chimioterapie în regim hipocaloric. Există un grup de cercetare a terapiei prin post la Spitalul Charite din Berlin. Andreas Michalsen are foarte multe lucrări ştiinţifice în reviste importante cu privire la post. Jean Patrice Robbin, cercetător renumit de la Institutul de cercetare şi tratare al cancerului din Los Angeles, a publicat, de asemenea, multe lucrări în acest sens, studiind comportamentul celulelor tumorale în post.

„Ştiinţa ne arată că pinguinul poate să reziste fără mâncare 100 de zile. Ursul, când hibernează, nu mănâncă. Omul, după post, este mult mai viguros, are o capacitate de reacţie mult mai bună. Rămâne doar să ne reglăm în așa fel, încât să nu mâncăm mai mult decât avem nevoie, pentru că organismul se adaptează foarte bine la post. Ar trebui să scriem pe pâine: «Ai grijă, dacă mănânci prea mult, o să ai probleme de sănătate!» Postul nu presupune altceva decât un pic de voinţă. Și nu este o problemă controversată. După cum vedeți, poate fi utilizat ca o intervenţie medicală, în anumite situaţii”, a spus în încheiere profesorul Dafin Mureşanu.

Autor: Dr. Virgiliu Stroescu – Să postim sănătos

SURSA

loading...
loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *