Profeţiile care sunt punte de legătură între trecutul şi prezentul Chinei

 palat-china

Tărâmul și cultura minunată a Chinei au adus omenirii un număr mare de relicve, personalități, înțelepți, invenții și ideologii, care mai de care mai marcante și mai impresionante. Din fericire, chinezii de azi, poate mai puțin decât chinezii din antichitate, încă mai cred în Cer, în profeții, și în semnele prin care Divinul poate comunica cu oamenii.

O națiune centrală în istoria omenirii din cauza deosebitei sale culturi, China a avut parte, la celălalt capăt, și de exemple mai puțin pozitive, care au lăsat oamenilor o lecție demnă de analizat.

Una dintre aceste personalități este Ying Zheng, sau Qin Shi Huang, regele statului Qin și cel care a devenit împăratul autoproclamat al Chinei în anul 221 Î.Cr, după ce a cucerit prin forță armată regatele Shang și Zhou. Titlul acestuia, Huang Di, a fost purtat de către domnitorii chinezi o perioadă de încă două milenii, aproape până la venirea Partidului Comunist Chinez.

Qin Shi Huang, primul împărat al ChineiDar pe lângă forța militară și voința Cerului, pe care le-a avut de partea sa, Ying Zheng s-a mai făcut recunoscut și prin reformele sale politice, economice și administrative dure pe care le-a implementat. Acesta a interzis și a ars multe cărți filosofice și a executat un număr semnificativ de înțelepți confucianiști, a unificat diferitele ziduri din nordul teritoriilor chineze formând Marele Zid Chinezesc și a reformat sistemul de drumuri al Chinei.

Strategia acestuia a inclus legi draconice aplicate chiar și pe tărâmul intelectual, prin care s-a încercat să se blocheze gândirea liberă, s-au aplicat torturi și metode de control al sistemelor de gândire și s-a încercat limitarea libertății de expresie. De asemenea, acesta a folosit pedepse severe, cât și o serie de taxe mari asupra poporului său. Cu banii luați, acesta a susținut războiul împotriva celorlalte două regate, domnia sa autoritară și construcția unor palate extravagante.

Profund marcat de propria persoană și faimos pentru tirania și brutalitatea sa, dar înspăimântat în același timp de tentativele de asasinat care l-au urmărit pe parcursul scurtei sale domnii, acesta și-a construit un mausoleu de mărimea unui oraș și o armată din soldați de teracotă, care să-l păzească.

Însă domnia sa n-a avut o viață lungă, iar în 210 Î.Cr. Ying Zheng, sau Qin Shi Huang, a plătit scump pentru brutalitatea și tirania sa, cât și pentru atrocitățile pe care le-a comis. În mod deosebit, o profeție inscripționată pe un meteorit i-a atras atenția împăratului.

“Primul Împărat va muri și tărâmul său va fi divizat (始皇死而地分)”

Când împăratul a auzit acestea, el a trimis un secretar imperial pentru a investiga această profeție. În regiune, nimeni nu a recunoscut fapta, așa că toți oamenii din împrejurimi au fost uciși, iar piatra a fost arsă și incinerată, în mod inutil.

Doar la două luni mai târziu, pe 10 septembrie 210, Î.Cr, împăratul a murit în unul din turneele sale către palatul din prefectura Shaqiu, care se afla la două luni distanță de drumul către capitala Xianyang. Se crede că moartea sa ar fi fost provocată de pilulele de mercur pe care le-a ingerat. S-a mai spus, fără să se dovedească, că ele erau create de fizicienii și alchimiștii de la curte. În mod ironic, aceste pilule ar fi trebuit să fie un Elixir al Nemuririi care să-l facă pe Qin Shi Huang nemuritor.
Profeția de pe meteorit – asemănătoare cu cea destinată Partidului Comunist Chinez

Domnia lui Qin Shi Huang a fost, în multe aspecte, asemănătoare cu cea a Partidului Comunist Chinez. O comparație precisă între atrocitățile comise de acesta este redată chiar de Mao Ze Dong, unul din cei mai semnificativi secretari ai grupului comunist.

“Cu ce se poate lăuda împăratul Qin Shi Huang? A ucis doar 460 de învăţaţi confucianişti; dar noi am ucis 46.000 de intelectuali. Când am suprimat contra-revoluţionarii n-am ucis noi la fel de bine şi ceva intelectuali? Cei cu vederi pro-democratice ne-au acuzat că am acţionat ca împăratul Qin Shi Huang. Eu nu sunt de acord. Noi l-am întrecut de o sută de ori”, spunea Mao, potrivit cărţii “Cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist Chinez”.

Dar în perioada recentă, violența și abuzurile Partidului Comunist Chinez (PCC) sunt de nenumărate ori mai drastice decât cele ale dinastiei Qin. Pe lângă mentalitatea de “luptă” pe care a promovat-o, comunismul din China a adus o serie de revoluții și reforme grave care au provocat pagube majore atât populației cât și mediului natural, intelectual și cultural.

Gașca comunistă s-a folosit de violență, minciună și ură pe scară largă pentru a obține puterea, inițial în fața KMT, (Partidul Naționalist Chinez, acum partidul de la conducerea Taiwanului) cât și ulterior, pentru a păstra conducerea și a reprima populația. În cei 55 de ani de dictatură a PCC, aproape toate tipurile de persoane, inclusiv politicienii, religiile și cultele din China, natura, industria, familia și cultura au fost supuse la presiuni și atacuri violente și otrăvite.

Acest mod despotic, brutal și înșelător al PCC-ului continuă până în prezent, partidul schimbându-și doar pielea, fără să-și schimbe și natura. Cea mai mare “luptă” pentru putere a partidului malefic a început totuși în anul 1999, atunci când Jiang Zeming, secretarul de atunci al Partidului, a catalogat Falun Gong (o disciplină spirituală pașnică ce are la bază principiile Adevăr – Compasiune – Toleranță) ca fiind un inamic, numai din cauza numărului mare de persoane care studiau practica.

În mod cinic, răutatea PCC-ului și războiul împotriva naturii umane pe care l-a proclamat se întorc, în mod firesc, împotriva sa, provocându-și propriul colaps. În mod ironic, o profeție divină inscripționată pe un megalit, despre care se crede că are o vârstă foarte mare, conține o inscripție cu o conotație apocaliptică pentru partid.

În regiunea Pingtang, chiar în valea de lângă un munte înalt din provincia Guizhou din sud-vestul Chinei, este o zonă foarte pitorească ce se întinde pe o distanță de șase kilometri. Peisajul natural, munții, râurile, copacii și recoltele din zonă poartă un aer mistic, mai ales că regiunea a fost izolată și neatinsă o perioadă lungă de timp. În 2002, fotografii veniți acolo să surprindă peisajul au descoperit “cuvintele ascunse în piatră”.

În 2003, oficiali din Pingtang au invitat un expert geolog din provincia Guizhou pentru a investiga megalitul, compunând și un raport. S-a determinat că roca a căzut de pe stânca înaltă a unui munte. Acolo se poate vedea gaura de unde s-a desprins roca. Când aceasta a căzut, s-a desprins în două, formând o gaură îndeajuns de mare pentru a acomoda două persoane.

Pe o parte a stâncii, stă inscripționat în limba chineză ceea ce se crede a fi o profeție: “Partidul Comunist Chinez se va prăbuși”. Simbolurile sunt inscripționate cu grijă și pot fi văzute foarte clar pe piatră, de vreme ce fiecare caracter are aproximativ 55 de centimetri. Simbolurile sunt inscripționate cu o mare măiestrie, iar cuvântul “prăbuși” este disproporționat mai mare în comparație cu celelalte, accentuând importanța întregului text.

Megalitul este vizitat de foarte mulți chinezi, iar mass-media a raportat îndelung despre obiectivul turistic, evitând însă uneori, intenționat sau nu, să includă ultimul cuvânt al textului.

Într-un univers infinit, care permite posibilități infinite, orice se poate întâmpla. O astfel de profeție, totuși, s-a putut găsi și în urmă cu 2000 ani, în sud-vestul Chinei, iar asta a semnalat soarta tiranicului împărat. În final, nu rămâne decât să raționăm singuri dacă inscripția de pe megalit este o coincidență, o lucrare naturală, sau un semn venit din Cer.

sursa: ro.clearharmony.net

loading...
loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *