România face ce ştie mai bine. Şi-a abandonat cetățeanul răpit de teroriști?!

iulian-ghergut-465x390

Iulian Gherguț, românul condamnat la uitare și… moarte? Pentru mass-media românească e mai important traficantul de droguri condamnat la moarte decât ostaticul teroriștilor!

„Guvernul român va purta întreaga responsabilitate pentru soarta ostaticului, dacă întârzie să profite de ocazia care îi este oferită, de a-și elibera cetățeanul”. Acesta este mesajul din 15 august 2015. Autorul înregistrării, în limba arabă, susține că vorbește în numele lui Adnan Abou Walid Sahraoui, emirul Al-Mourabitoune, șeful grupării jihadiste salafiste care, la data de 4 aprilie 2015, l-a răpit pe românul Iulian Ghergut.

Iulian Gherguț, de 39 de ani, lucra de aproape un an la societatea Pan African Minerals, o filială a Timiș Corporation, companie deținută de miliardarul român Frank Timiș, care are investiții în vestul Africii, în special în domeniul petrolier și minerit. Românul era responsabil cu siguranța și securitatea minei de mangan din Tambao, din provincia Oudalan, aflată în nord-estul statului Burkina Faso, în apropierea graniței cu statul Mali. În data de 4 aprilie 2015, cinci persoane înarmate au atacat patrula de securitate, condusă de Iulian Gherguț. Șoferul sau și un jandarm, care le asigura protecția, au fost grav răniți.

Din declarațiile acestora, rezultă că românul a fost dus spre granița cu Mali. Acest incident ar putea avea legătură cu faptul că Pan African Minerals a avut și are relații tensionate cu comunitatea din zonă.

Nu se cunoaște faptul pentru care primul mesaj a fost difuzat la patru luni după răpire. Este foarte posibil să se fi purtat, între timp, negocieri pentru eliberarea românului cu compania pentru care lucra. Ce interese meschine îl țin pe Iulian Gherguț departe de țara? Celula de criză interinstituțională, din care fac parte MAE, SIE, SRI, Mapn și Administrația Prezidențială a fost convocată în data de 4 aprilie 2015 și lucrează în regim de permanență. Cât de bine lucrează și cât de eficient? Nu mai este nevoie de niciun comentariu.

Au trecut 15 luni de la răpirea românului și nu se mai știe nimic despre acesta, despre starea lui de sănătate sau dacă mai este în viață. DIICOT, de asemenea, s-a autosesizat și anchetează. Din spatele birourilor, comod, fără grabă, la adăpost de caniculă, așa cum le stă bine unor înalți demnitari dâmbovițeni, plătiți gras din banul public.

Iulian Chifu, fost consilier pe probleme de Politică Externă, consideră toată această dramă un fel de teatru ieftin și face o paralelă total nepotrivită cu răpirea ziariștilor români în Iraq, răpire despre care s-a aflat, deja, că nu a fost chiar o răpire. Ultima înregistrare cu Iulian Gherguț în viață, a fost transmisă în data de 30 august 2015 și este un strigăt disperat de ajutor, îndreptat către guvernul României, familie și oricine ar putea să îl ajute. De atunci, s-a așternut liniștea.

Săptămâna trecută s-a comentat asupra faptului că președintele României, Klaus Werner Iohannis, a refuzat să semneze protocolul înaintat acestuia de către SIE, protocol care ar fi permis demararea acțiunii de salvare a lui Iulian Gherguț. Ce interese meschine îl țin pe Iulian Gherguț departe de țară? Nepăsarea autorităților și a statului român, față de cetățenii săi?

Lipsa de reacție și indolenta unor servicii? Dacă statul român uită de cetățenii săi, aflați în necaz, departe de țară, noi nu trebuie să facem același lucru. Nu trebuie să păstrăm tăcerea și să devenim complicii unui stat indolent și incapabil să își protejeze cetățenii.

sursa: justitiarul.ro

loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *