Sarea iodată, dușmanul celor sănătoși

sare (2)

Iodarea obligatorie a sarii concomitent cu interzicerea comercializarii sarii neiodate pentru alimentatie este un abuz si un pericol pentru sanatate, de care putini dintre romani sunt realmente constienti. Ca si in cazul subiectului „vaccinare/imunizare”,

1. Suntem privati de dreptul la optiune prin obligativitatea de a consuma exclusiv sare iodata direct sau indirect, prin orice aliment procesat in Romania si

2. Suntem privati de dreptul la optiune informata: efectele secundare ale acestei masuri nu au fost explicate, constientizate si mediatizate in mod echilibrat, impartial si suficient. Ba mai rau, aud de fiecare data in stanga si in dreapta (chiar de la medici!): „Dar ce are, iodul face bine!”. Fireste ca sunt multe lucruri care „fac bine”, dar la fel de adevarat e si ca mai binele este dusmanul binelui!

Acum sapte ani abia am aflat despre problema asta cu sarea iodata. Pe vremea respectiva nici nu imi pasa prea mult de astfel de chestiuni. De fapt nu imi pasa despre mai nimic din ceea ce scriu azi (va vine sa credeti?!): nici ce, nici cat, nici cum, nici cand mananc. Pana cand m-a lovit si pe mine necazul – multumesc lui Dumnezeu! – si mi-a venit mintea la cap.  Am vrut sa aflu mai multe. Am citit studii si materiale publicate de prof. dr. Pavel Chirila, surse bibliografice la care face referire, interviuri ale adeptilor si combatantilor acestei masuri.

Pe scurt: din 2002, printr-o Hotarare de Guvern (HG 568/2002) s-a impus in Romania ca toata sarea din comert sa fie iodata si s-a interzis comercializarea sarii neiodate. Hotararea suna de-a dreptul totalitar: „In Romania, in alimentatia oamenilor, hrana animalelor si in industria alimentara se utilizeaza numai sare iodata” (cap II, art. 3) si „Pe teritoriul Romaniei sunt interzise: importul in vederea comercializarii de sare neiodata pentru utilizarea in alimentatia omului, hrana animalelor si industria alimentara” (art. 10). In comunicatul de presa ce a urmat (23.05.2002) se precizeaza ca Guvernul a adoptat aceasta hotarare „in scopul prevenirii tulburarilor provocate de carenta de iod”. Pana aici toate bune si frumoase, dar la vremea introducerii actului normativ existau in Romania doar 8543 de cazuri de hipotiroidie dintre care – ATENTIE! – doar o mica parte parte erau cauzate de deficitul  de iod. „Este o problema de sanatate publica, etica profesionala si bioetica” afirma prof. dr. Pavel Chirila in studiul sau Iodarea universala a sarii – atentat la sanatatea publica si „este ilogic ca pentru 7000-12000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an sa fortezi o tara intreaga sa manace iod”. Pertinenta acestei afirmatii este confirmata chiar de declaratii ale medicilor endocrinologi: „În Romania, există o prevalenţă redusă a guşii endemice, care corespunde unei endemii uşoare sau moderate şi există anumite arii restrînse în care prevalenţa bolii este ceva mai mare” (sursa aici).

Datorita sarii iodate, iodul a ajuns practic peste tot si, ceea ce este cel mai grav de fapt, ajunge sa fie consumat in exces: in produse de panificatie si patiserie, in carne si preparate din carne, in lactate (si animalelor tot sare iodata li se da), de fapt in mai toate produsele industriei alimentare. Adeptii acestei masuri sustin ca ne iodeaza obligatoriu pe toti, chiar si pe cei cu functie tiroidiana normala, pentru ca ne vor binele, ca sa previna hipotiroidia, gusa endemica si ca masura face parte din planul national de profilaxie si tratament a gusei endemice. Numerosi cercetatori si medici din Romania si din strainatate, familiarizati cu problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala (in Principiile Medicinei Interne al lui Harrison, la pag 2143, in tabelul 334 -5, sunt redate cauzele multiple ale hipotiroidiei. Dintre cele 18 cauze posibile doar una singura se refera la deficitul de iod). Realitatea si datele statistice ale Ministerului Sanatatii au dovedit ca masura a inrautatit starea de sanatate a romanilor in loc sa o amelioreze: de cand a fost introdusa, numarul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, dereglarilor hormonale, sindroamelor alergice si altor afectiuni cauzate de consumul de iod in exces, a crescut. Era firesc: nu toti avem aceleasi nevoi de iod si chiar daca am avea, nu putem cuantifica zilnic daca aportul de iod prin consumul de alimente este cel corect.

Mesajul esential pe care vreau sa il transmit este ca am ajuns – prin obligativitatea iodarii – sa consumam iod in exces, ca iodarea universala a sarii in Romania devine un supradozaj periculos pentru cei sanatosi. La asta ma refeream cand am spus ca „mai binele este dusmanul binelui”.

Cateva dintre consecintele iodarii obligatorii:

1. Administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti” (Harrison, Principiile Medicinei Interne, Teora 1999, pag 2134-2136)
2. Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie (mixedem produs de iod)” (sursa idem)
3. Iodul administrat in doze mari blocheaza reactiile de organificare si cuplare (efect Wolf-Chaikoff)” (sursa idem) … manifestari alergice la iod. Alergicii nu vor avea scapare, adica nu vor putea evita sub nici o forma expunerea, crescand riscul de sensibilizare si de sindroame alergice (edem angioneurotic, soc anafilactic); aceasta cu atat mai mult, cu cat populatia are deja o mare expunere la iod prin numarul mare de investigatii cu substante de contrast, prin folosirea medicamentelor si a dezinfectantelor cu iod” (Prof. dr. Pavel Chirila, Iodarea universala a sarii – atentat la sanatatea publica, studiu)
4. De ce sufera glanda tiroida?

si pericolele nu se opresc aici …

… pentru ca iodul sa fie stabilizat in sare, se foloseste iodura de potasiu si iradierea.
… pentru ca sarea fina iodata sa nu se aglomereze la umiditate se folosesc antiaglomeranti: E535 (definitia aici) si E536 (definitia aici) – doua ferocianuri. Conform Dictionarului Medical online, E 536 la temperaturi de peste 100 de grade Celsius (cand se prepara mancarea) se descompune cu formare de cianura de potasiu, o otrava. In ambele cazuri, nu e recomandat consumul frecvent, iar in unele tari din Occident sunt chiar interzise.
…din 2006, prin HG 1904 apare obligativitatea cresterii concentratiei de iod in sare.

Impotriva iodarii universale au protestat, in mai multe randuri, Asociatia Romana a Carnii, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, seful Institutului de Cercetari Alimentare, si prof. dr. Pavel Chirila. (sursa aici). A obliga prin lege cetatenii unei tari ce sa manance si a le amputa dreptul de a alege este o incalcare a drepturilor universale ale omului. Asta e esenta protestului meu.

Adeptii iodarii aduc numeroase argumente, printre care spun si ca E-urile din sarea de bucatarie fac parte din categoria E-urilor „bune”, care nu sunt cancerigene. Pe mine ma lasa rece atat teoria iodului in sare, cat si a E-urilor „bune” sau „rele”. Pentru ca eu cred in natura mai mult decat in interpretarea facuta de om: sarea in stare naturala in zacamant (gema) este neiodata. Iar in ceea ce priveste hrana, ma ghidez mereu dupa cum a lasat Dumnezeu: „Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra” (Facerea, cap.1, versetul 29). Daca pe eticheta alimentelor unul dintre ingrediete nu vine din pamant sau din pom, nu vreau sa am de-a face. Doresc doar sa beneficiez de libertatea si dreptul de a alege pentru mine si familia mea si sa traiesc in armonie cu legile naturii.

sursa: cristelageorgescu.ro

loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *