Tot ce n-ai știut despre Titanic!

titanic

La 100 de ani de la tragedie, povestea Titanicului continua sa ne fascineze. La 15 aprilie 1912 Atlanticul a inghitit odata cu cel mai mare vas de pasageri de la acea vreme vietile a 1 514 calatori, dintr-un total de 2 224 de pasageri aflati la bord.

Cum a fost posibil? O parte din raspunsuri le veti gasi in randurile ce urmeaza. Informațiile de mai jos provin din cartea 101 Things You Thought You Knew About the Titanic, scrisã de Tim Maltin si ne-au fost furnizate de National Geographic Channel.

VIZIBILITATE

Titanic și celelalte nave ale companiei White Star Line erau printre puținele care aveau doi membri ai echipajului specializați ca mateloți de veghe.

Mateloții de veghe au descris în noaptea dezastrului o ceațã subțire la orizont, iar supraviețuitorii au relatat cã fumul gros provenit de la epavã s-a turtit și era suspendat în aer ca o ciupercã. Aceste condiții indicã faptul cã Titanic ar fi pãtruns în mijlocul unui miraj produs de apa rece.

În noaptea voiajului Titanicului, pe cer nu exista lunã, iar singurul mod în care mateloții de veghe puteau observa un aisberg era pe fondul unei pãturi de stele. Însã, aerul cald și cel rece ar fi putut produce un miraj, care ar fi distorsionat oceanul și ar fi ridicat linia orizontului în spatele aisbergului, învãluindu-l în întuneric.

Ceea ce a observat în acea noapte cãpitanul Stanley Lord, de pe nava SS Californian, ar fi putut fi influențat de refracție, făcând ca vasul sã aparã distorsionat și sã nu semene deloc cu Titanicul.

Din cauza condițiilor atmosferice, aisbergul care a distrus Titanicul ar fi putut fi efectiv invizibil timp de 20 de minute.

Orizont neclar se referă la momentul când este dificil sã distingi unde se terminã cerul și unde începe marea.

CONDIȚII

O banchiză ascunsă a despicat coca Titanicului, producând daune de 304.800 metri tone pe secundă.

În cinci secunde, compartimentele TItanicului au fost sparte pe o lungime de 60 de metri de-a lungul cocii.

Aisbergul a distrus șase din cele 16 compartimente etanșe ale Titanicului.

Probabil Paula a fost ultimul vas care s-a apropiat de Titanic înainte ca acesta sã se scufunde. Acesta a raportat variații de temperaturã de la 12,8 la 1,4 la 13 grade Celsius.

Vasul Marengo a pãrãsit New York-ul pe 11 aprilie 1912 și s-a aflat foarte aproape de locul accidentului. A raportat cã temperatura apei a scãzut în mod dramatic, precum și prezența fenomenului de refracție la orizont, în acea noapte seninã și luminoasã.

Refracția se referã la efecte optice ciudate și apariția distorsionării în condiții de atmosferã seninã.

Diferența de densitate dintre straturile de aer cald și cel rece așezate unul peste altul produce curbarea luminii, creând un efect de sclipire sau (altfel numit) miraj.

Titanic s-a scufundat în centrul unei zone cu presiune arcticã maximã, de 1035 milibari, cea mai mare presiune întâlnitã în emisfera nordicã în acea perioadã.

 AISBERGURI, MONITORIZARE ȘI CURENȚI

Patrula Internaționalã a Ghețurilor folosește tehnologia radar pentru a monitoriza traseul aisbergurilor în Atlanticul de Nord.

Patrula Internaționalã a Ghețurilor a fost înființatã ca o consecințã directã a dezastrului suferit de Titanic.

Aisbergurile din vestul Atlanticului de Nord care pãtrund pe liniile de navigație provin în principal de pe coasta vesticã a Groenlandei.

Curentul rece care transportã aceste aisberguri se numește Labrador.

Curentul Labradorului se izbește de curentul Golfului, un curent mai cald.

În 1912, peste 1000 de aisberguri au pãtruns pe liniile de navigație din Atlanticul de Nord.

În medie, 500 de aisberguri pãtrund pe liniile de navigație din Atlanticul de Nord.

Aisbergul care a lovit Titanicul provenea din ghețarii Groenlandei și a fost transportat de curentul rece al Labradorului.

Nouã zecimi dintr-un aisberg se aflã sub apã.

Înainte de apariția teletehnologiei, ”meteorologii” se bazau pe navele care cãlãtoreau în toatã lumea și notau temperaturile aerului și apei la fiecare patru ore.

Un centru NOAA din Asheville, Carolina de Nord, stocheazã toate datele meteorologice trimise de mii de nave care au traversat oceanele globului.

Titanicul, cel mai probabil, s-a scufundat în curentul Labradorului.

Centrul German de Date Climatice din Hamburg stocheazã aproximativ 37.000 de jurnale provenite de la veliere și vapoare cu aburi începând cu anul 1829.

Curentul Labradorului a adus apã rece sub aerul încãlzit de curentul Golfului.

Mirajele produse de apa rece sunt frecvent observate dacã sunt îndeplinite condițiile potrivite.

SURSA

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *