Trist, dar adevărat. România nu există

drapel-pubele_91090000

România nu există. Oricît de greu pică această afirmație fiorului nostru patriotard, trebuie să recunoaștem justețea afirmației. Dar, desigur, o explicație se impune. România nu există nici ca națiune și, mai nou, nici ca stat. Nu există ca identitate culurală națională și nici ca și componentă reală a Uniunii Europene.

România este o uriașă butaforie. România este un uriaș platou de filmare umplut, de-a lungul întregii sale istorii post retragerii aureliene, de decoruri de mucava. La figurat, desigur.

Categoric, este o afirmație dureroasă. Dar, tragic – reală. Pentru că România, adică NOI, de-a lungul existenței noastre, am importat nu reforme, ci doar decoruri. În multiseculara perioadă a dominației otomane nu am fost în stare să preluăm efectiv modelele educaționale sau de organizare administrativă ale Sublimei Porți, dar le-am mimat voios și le-am aplicat în stilul nostru. Superficial. Turcii, mai ales sub Ataturk, au reformat totul, de la adminsitrație la învățămînt și au atins un nivel de dezvoltare de invidiat. Noi nu ne-am mai uitat la ei, deja eram cu ochii pe modelul european. Așa că am „importat“ modelul francez. Evident, în stil românesc. Nu am devenit europeni, ci ne-am deghizat doar. „Furculision“ s-a regăsit și în mimarea structurilor importate, în toate domeniile. A venit perioada dominației sovietice. Pînă și aici am mimat comunismul, punînd în practică un fel de feudalism primitiv (singura structură pe care o cunoșteam și o cunoaștem) ascuns în mucava socialistă. Doar denumirile erau schimbate, nu mai era vodă, era secretarul general, nu mai erau vechili, erau activiști de partid, nu mai erau boierii pe moșii, erau primii secretari.
Apoi a venit Marea Schimbare. Și iarăși am mimat. De data aceasta europenizarea. Din rațiuni geostrategice, am fost acceptați și în UE și în NATO. O șansă fantastică pentru a intra în rînd cu lumea. Irosită cu aceeași ușurință. Am preluat mimetic toate structurile. Toate instituțiile. Dar nu și spiritul acestora, așa că am mai bifat o formă fără fond. Și, bineînțeles, mimăm, cu sîrg, reforme peste reforme.

Cel mai bun exemplu este al educației. Din 1990 pînă în prezent, aici am derulat vreo douăzeci de reforme. Legi, normative, OG-uri. Rezultatele se văd. Unul dintre aceste rezultate tocmai a fost afișat în urmă cu cîteva zile: evaluarea națională la absolvirea clasei a opta. Doar 75% dintre elevi au fost capabili să obțină medii peste 5. Un sfert din totalul elevilor au demonstrat că au parcurs opt ani de școlarizare absolut degeaba. La examen s-au prezentat doar 80,8% din absolvenți. Concluzia: din capul locului, rata abandonului școlar este de o cincime din numărul de elevi de clasa a opta.

Dar lucrurile nu se opresc aici. În România de mucava, analfabetismul este devastator. Sîntem liderii Uniunii Europene la acest capitol. Peste o jumătate de milion de români nu au absolvit liceul, zice Institutul Național de Statistică. Ceea ce nu ar fi o nenorocire dacă această jumătate de milion s-ar regăsi într-o formă de absolvire a învățămîntului profesional. Doar că acesta nu prea mai există. Tot după statistică (deci mult mai puțin decît în realitate), un sfert de milion de români sînt analfabeți. Și nu romii dețin supremația la acest capitol, cum ușor o dăm de gard. Nu romii, ci românii. Cu mult peste jumătate din totalul analfabeților (62%) sînt românii.

Și aici este marea noastră problemă. Distrugem cu sîrg viitorul acestei națiuni. Evident, în numele reformei. O reformă de mucava, pentru că, în realitate, nu se întîmplă nimic. Exact ca și în perioada interbelică (ca să mă opresc nu prea departe în timp), în mediul rural copiii abandonează școala. Ei sînt procreați mai degrabă pentru a se obține ajutoare sociale și pentru a avea, prin ogradă, forță de muncă gratuită. Așa era în anii 30, așa este și acum. Că nu întîmplător, între războaie, meșteșugurile și comerțul erau dominate de sași, maghiari, armeni, turci, greci, evrei. Ei erau cei cu școală.

autor: Cornelius POPA

sursa: gazetabrasovului.ro

loading...
loading...

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *