ADEVĂR sau legendă? A fost Faeton primul Pământ? Misterul planetei dintre Marte şi Jupiter

Originea legendei ţesute în jurul lui Faeton şi a fatalei sale escapade pare să ducă departe, spre vremuri mitice: încă din tinereţe, Faeton s-a străduit din răsputeri să deprindă meşteşugul conducerii carului, căci el voia să fie asemenea tatălui său divin, Helios, care străbătea zi de zi firmamentul cu carul său de foc, având astfel grijă să păstreze ritmul curgerii timpului pe Pământ.

În schimb, Epafos, unul din fiii lui Jupiter, îl lua în râs pe acest adolescent, punând la îndoială originea lui divină. Pentru a pune capăt tuturor duşmăniilor, Faeton i-a cerut tatălui său permisiunea să conducă timp de o zi carul de foc. S-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple: de cum au simţit că cel care conducea atelajul nu era stăpânul lor, caii au părăsit bine rânduitele trasee cereşti ale timpului şi spaţiului. Carul de foc s-a apropiat prea mult de unele constelaţii, cum ar fi Leul, Racul, Boötes şi Scorpionul, încingându-le atât de tare, încât acestea au scăpat din rosturile locurilor moştenite în Univers.

Haos pe pământ

Faeton şi-a căutat salvarea în apropierea Pământului, ceea ce a declanşat o căldură cumplită pe planeta noastră. Fauna şi flora au fost pârjolite, Pământul era în flăcări. În cele din urmă, zeii pământeni l-au chemat în ajutor pe Jupiter, care a aruncat trăsnetul asupra carului de foc. Faeton şi-a pierdut echilibrul, s-a prăbuşit şi a murit.

Pământul şi-a revenit cu greu. Până la urmă, Jupiter a adus din nou ordinea pe Pământ şi pe bolta cerească, iar îndureratul Helios şi-a reluat menirea de conducător al carului.

Armonie tulburată

Poate că există o legătură între această legendă şi teoria despre o cometă care s-ar fi prăbuşit pe Pământ, provocând o megacatastrofă. Unii astronomi cred că odinioară o planetă de mari dimensiuni s-a rotit în jurul Soarelui undeva între orbitele lui Marte şi lui Jupiter. Existenţa mulţimii de asteroizi aflată în acest loc se poate explica prin dezmembrarea planetei datorată forţei de gravitaţie a lui Jupiter.

Dar acest eveniment ar fi putut avea loc doar în istoria timpurie a sistemului nostru solar, adică acum miliarde de ani. Alţii sunt de părere că materia răspândită aici din cauza gravitaţiei lui Jupiter n-a putut să se închege ca să formeze o planetă.

Această din urmă teorie este mai plauzibilă şi se pare că Faeton nici n-a existat vreodată. Planeta de rău augur, Faeton, a fost invocată de-a lungul secolelor de către astronomii şi astrologii versaţi în interpretarea textelor biblice, întrucât sistemul solar în forma cunoscută de ei nu părea armonios şi echilibrat.

Cel care a postulat această Harmonia mundi de esenţă divină n-a fost unul oarecare, ci însuşi astronomul german Johannes Kepler. El a constatat că intervalele dintre planete pot fi reprezentate în raporturi armonioase atât din punct de vedere matematic, cât şi muzical. În cartea sa apărută în anul 1596, Misterium Cosmographicum, el a afirmat că între Marte şi Jupiter trebuie să mai existe o planetă, nedescoperită încă.

Unde este numărul zece?

solar-system-465x390

Acestea sunt cele nouă planete vizibile ale sistemului nostru solar; dimensiunile nu sunt, ce-i drept, redate la scară în fotografie. Să fi existat oare Faeton între Marte şi Jupiter?Mercur, Venus, Luna şi Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto (de la stânga sus).

Nume Distanţa până la Soare (mii. km) Diametrul (km) Perioada de rotaţie
Mercur 58 4880 88 zile
Venus 108 12103 226 zile
Pământ 149 12757 1 an
Marte 228 6794 1,88 ani
Jupiter 778 142984 11,86 ani
Saturn 1429 120536 29,46 ani
Uranus 2871 51118 84,02 ani
Neptun 4504 49532 164,79 ani
Pluto 5914 2274 249,17 ani

Spre stele

poza 13

Johannes Kepler la împăratul Rudolf al II-lea

Johannes Kepler (1571-1630) a fost cel mai renumit astronom al mileniului 2. El a constatat că intervalele dintre planete sunt în armonie. L-a deranjat doar lacuna dintre Marte şi Jupiter.

Lacuna enigmatică

Breşa dintre Marte şi Jupiter este un gol întretăiat doar de un roi de planetoizi, actuala centură de asteroizi. Nu ar fi oare posibil ca aici, cu foarte mult timp în urmă, să fi existat o planetă care a explodat în condiţii neelucidate şi să fi lăsat în urmă un morman de fragmente dintr-o materie cosmică străveche? Această teorie pare confirmată şi de seria Titius-Bode.

Johann Daniel Titius a observat în 1772 că diametrele orbitelor cresc în funcţie de distanţa planetelor faţă de Soare respectând o anumită regularitate. Ulterior, Bode, directorul observatorului din Berlin, construieşte forma matematică a acestei reguli. Dar şirul matematic Titius Bode este doar o regulă empirică, nu are fundamentare ştiinţifică şi nici nu oferă date exacte, decât în cazul planetelor, mai apropiate de Soare. Totuşi, intervalul dintre Marte şi Jupiter este dublu faţă de cât ar trebui să fie. Să fi fost Faeton cel care a umplut odinioară golul?

A fost oare viață pe Faeton?

Dacă Faeton s-ar fi aflat în acest loc, la o distanţă de 350-400 milioane km depărtare de Soare, aşadar la o distanţă de două ori şi ceva mai mare decât Pământul (circa 150 milioane km), atunci poziţia sa n-ar fi fost avantajoasă pentru apariţia şi dezvoltarea vieţii.

Planeta s-ar fi aflat la marginea acelei ecosfere considerate centura vieţii în sistemul nostru solar. Doar în interiorul acestei zone este posibilă o evoluţie a vieţii, deoarece la o distanţă mai mică de Soare este prea cald, iar la o distanţă mai mare e prea rece. Această ecosferă se întinde de la orbita lui Venus până în spaţiul cuprins între Marte şi Jupiter. În concluzie, chiar dacă Faeton ar fi existat, pe suprafaţa lui ar fi fost condiţii foarte vitrege.

Catastrofa spațială

Dacă urmărim Luna printr-un telescop, observăm o mulţime de cratere pe suprafaţa sa. Acestea sunt urmele unor bombardamente cosmice: le-au creat meteoriţii, asteroizii şi cometele care s-au ciocnit cu Luna. Asemenea cratere găsim pe fiecare planetă cu prafaţă solidă, deoarece după formarea sistemului solar printre orbitele planetelor circula o grămadă de sfărmături.

Acestea se loveau de planetele deja formate. Au avut loc şi ciocniri gigantice, probabil astfel de evenimente au „decupat” Luna din Pământ şi au sfărâmat planete. Oare şi Faeton a fost victima unei astfel de catastrofe?

Faeton sau altceva?

Există oare vreo bază istorică a legendei despre Faeton? Astăzi ştim că Pământul a fost izbit din spaţiu – sute de cratere de mari meteoriţi stau mărturie. Cel mai probabil şi extincţia dinozaurilor a fost cauzată de impact unui planetoid acum 65 de milioane de ani. Dar a fost şi omul martor ocular al unei asemenea catastrofe?

Nu este exclus, dar e puţin probabil ca aceea să fi fost provocată de o bucăţică din Faeton. Geologul australian Alexander Tollman e de părere că acum 9.500 de ani o cometă uriaşă s-a despicat în şapte părţi şi a lovit Pământul.

Din fericire, toate bucăţile au căzut în oceane. Impactul părţilor cometei, care aveau o viteză de zeci de mii de km/h, a generat valuri de mai mulţi kilometri înălţime care au gonit cu mare viteză spre uscat, distrugând totul în cale. Probabil acest eveniment stă la baza legendei potopului, care şi azi este vie în amintirea colectivă a multor popoare.

Multe întrebări rămân fără răspuns

Mulţi văd similitudini între scufundarea Atlantidei şi dispariţia lui Faeton. Din punctul de vedere al ştiinţei, ambele povestiri ţin de domeniul fanteziei. Despre Faeton am mai vorbit şi este clar că, dacă ar fi existat, s-ar fi rupt în bucăţi cu miliarde de ani în urmă. Pe vremea aceea nu existau nici oameni, dar nici animale.

Legenda Atlantidei conţine, la rândul ei, o sumedenie de secrete. Inspirându-se din surse egiptene şi greceşti, Platon a fost primul care a scris despre această legendă în dialogurile sale Timaios şi Kritias. Uriaşa insulă se afla undeva la vest de coloanele lui Herakle, adică de Gibraltar, iar locuitorii insulei aveau cunoştinţe ştiinţifice evoluate şi erau foarte bogaţi.

Conform legendei, după un cutremur şi maree puternică insula s-a scufundat într-o singură noapte. Adevărul e că nici până în ziua de azi nu s-a găsit vreo dovadă materială care să-i ateste existenţa. Nici cercetarea formelor de relief ale fundului oceanelor, nici măsurătorile geofizice n-au confirmat existenţa unei foste insule în acea zonă.

Dar dacă vrem să localizăm Atlantida antică, ar trebui s-o căutăm în Marea Mediterană. Conform celor mai recente studii, aceasta ar fi fost chiar insula Santorini. La 1.500 î.Hr., o uriaşă erupţie vulcanică a distrus insula, împreună cu cele mai multe culturi din zonă.

„Ar trebui însă observat că doar acolo unde nu am putut constata o armonie desăvârşită, precum între Jupiter şi Marte, am descoperit necesitatea prezenţei aproape certe a unui corp ceresc… ” – J. KEPLER, HARMONIA MUNDI

A existat viaţă evoluată pe Faeton?

poza 14Să pornim pur şi simplu de la faptul că lacuna dintre Marte şi Jupiter, lipsită de logică în accepţia multor oameni de ştiinţă, de la începuturile astronomiei şi până astăzi, ar fi fost completată de o a zecea planetă, numită Faeton. Teoretic, acest lucru este perfect posibil, căci există unele teze de necombătut referitoare la Faeton, plauzibile prin calculul pe baza valorilor astronomice empirice – numai că ele nu pot fi demonstrate la actualul nostru nivel ştiinţific – cel puţin, nu deocamdată.

Faeton, aflat la o distanţă de 350-400 mii. km depărtare de Soare şi plasat, ca ordine de mărime, între Marte şi Jupiter, ar trebui să fie mai bătrân ca Pământul; el s-ar afla încă în interiorul aşa-numitei centuri a vieţii din sistemul nostru solar, în care – prin comparaţie cu Pământul -există biosferă, aşadar, se poate dezvolta viaţa.

Se poate, prin urmare, imagina că pe Faeton a existat, cu mult timp înainte de apariţia Pământului, o viaţă extrem de dezvoltată şi inteligentă, înzestrată cu cel puţin toate tehnologiile cunoscute nouă, mergând până la călătoriile spaţiale, precum şi, probabil, cu un nivel de cunoştinţe mult mai înalt.

Asa a pictat Rubens prabusirea fatala a lui Faeton
Peter Paul Rubens (1577-1640) zugraveste  in tabloul sau , Caderea lui Faeton, scena in care vlastarul zeului Soarelui , Helios, pierde controlul asupra carului de foc imprumutat de la tatal sau si se prabuseste, aflandu-si moartea. 

sursa: jurnalspiritual.eu

 

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *