De ce lumea rămâne fără nisip şi ce implicaţii ar putea avea asta

foto: andradaclaudia.wordpress.com

Fraser Cain, publisherul web-siteului Universe Today, unul dintre cele mai cunoscute în nişa publicaţiilor online de astronomie, a făcut un calcul cu foarte multe zerouri şi estimări şi a ajuns la concluzia că ar putea fi de cinci până la zece ori mai multe stele în Univers decât fire de nisip pe plajele lumii.

Un calcul hazardat. Dar nu atât din cauza incertitudinilor de ordin ştiinţific ce privesc dimensiunile Universului, cât a unei certitudini pământene. Umanitatea consumă resurse; nisip mai mult decât orice în afară de apă. Stelele mor pentru ca altele să se nască, dar nu în ritmul în care omenirea consumă nisipul. Plajele lumii rămân rapid fără nisip. Şi albiile râurilor, şi luncile, locurile uşor de explorat. Prin definiţie, deşertul înseamnă nisip. Dar nu este din acel tip folositor omenirii.

Nisipul din deşert este modelat de vânt, prea neted pentru a fi bun în construcţii, aşa cum sunt nisipul şi pietrişul modelate de valurile oceanelor sau de curenţii râurilor. Ironic, ţările a căror principală formă de relief este deşertul simt cel mai dur penuria de nisip. În India, o economie emergentă în dezvoltare accelerată, există o mafie a nisipului care nu ezită să recurgă la violenţă, la crime, pentru a-şi proteja afacerea. Râul Gange are un traseu de 2.300 de kilometri prin India, din Himalaya spre Bangladesh şi Golful Bengal. Trece prin oraşe indiene precum Calcutta şi Kanpur, care cresc rapid şi au un apetit vorace pentru nisip.

”Tot ce mai ajunge în Bangladesh e mâlul şi nămolul“, povesteşte pentru revista Spiegel geologul Dill. ”Oamenii pescuiesc pietre acolo.“ Pietrele au ajuns o resursă atât de rară în Bangladesh încât constructorii fac ciment din cărămidă pisată, notează The New Yorker. În Maroc şi Caraibe hoţii lasă plajele despuiate. În Senegal, oamenii îşi riscă viaţa recoltând nisip direct din mare cu unelte rudimentare. Germania importă nisip pentru construcţii.

Pascal Peduzzi, om de ştiinţă elveţian şi directorul unuia dintre grupurile de mediu ale ONU, a explicat pentru BBC în luna mai că dezvoltarea rapidă a Chinei a consumat mai mult nisip în ultimii patru ani decât au folosit Statele Unite în tot secolul trecut. În Statele Unite, utilizările cu cea mai rapidă creştere includ consolidarea liniilor ţărmurilor erodate de creşterea nivelului mării şi de furtuni din ce în ce mai puternice – eforturi care, ca multe încercări de a răspunde provocărilor legate de mediu, creează probleme de mediu proprii.

În 2012, organizaţia de mediu Global Witness a demonstrat cu imagini din satelit că Singapore şi-a extins teritoriul cu 22% în ultima jumătate de secol.

Cum activitatea din construcţii din vest mai are până să-şi revină complet după criza financiară din 2007-2008, Asia este de departe cea mai mare sursă de cerere de nisip. Cifre ale Freedonia Group, firmă de cercetare a pieţei, sugerează că din cele 13,7 miliarde de tone de nisip extrase la nivel mondial pentru construcţii anul trecut, 70% au fost utilizate în Asia. Jumătate au fost folosite în China, unde guvernul estimează că a construit 32,3 milioane de locuinţe şi 4,5 milioane de kilometri de drumuri între 2011 şi 2015, notează The Economist. Ca şi Singapore, China şi Japonia şi-au extins teritoriul cu ajutorul nisipului. China a scandalizat opinia publică construind insule artificiale pe stânci contestate din Marea Chinei de Sud.

Emiratele Arabe vor să continue să crească – atât pe verticală, cu zgârie-norii lor uriaşi, cât şi în suprafaţă. Constructorii din Dubai, Qatar şi Bahrain sunt ocupaţi cu ridicarea celor mai înalte clădiri rezidenţiale şi a celor mai mari aeroporturi din lume. Dubaiul a cucerit teren din mare folosind 385 de milioane de tone de nisip pentru proiectul său îndrăzneţ Palm Island. Acum se lucrează la proiectul unui alt arhipelag artificial numit The World (Lumea). Aceste eforturi au epuizat toate resursele de nisip ale acestei ţări. Nisipul de pe terenurile de golf din Dubai este importat. Cel din deşert este atât de fin, încât mingea de golf s-ar scufunda pur şi simplu în el. Cea mai înaltă structură făcută de om, clădirea Burj Khalifa din Dubai, este construită cu nisip cumpărat din Australia.

Arabia Saudită deţine rezerve de nisip, dar a restrâns în mod repetat livrările pentru ţările învecinate, forţând macaralele de acolo să se oprească.

În Europa, în 2012 doar Germania a extras 235 de milioane de tone de nisip şi pietriş, 95% din această cantitate ducându-se în sectorul construcţiilor. Această ţară, brăzdată de râuri şi cu ieşire la mare, are nisip, dar importă acest tip de resurse naturale. Reprezentanţi ai Institutului Federal pentru Geoştiinţe şi Resurse Naturale din Hanovra spun că Germania are suficiente rezerve de nisip pentru a acoperi mii de ani de consum. Problema este că nisipul folositor nu este întotdeauna disponibil – ar putea fi într-o zonă de conservare, în păduri sau în apropierea oraşelor. ”Este într-un fel ca în cazul turbinelor eoliene: nimeni nu vrea o groapă de pietriş în curtea sa“, spune geologul Dill.

Pe măsură ce nivelurile mărilor vor creşte şi populaţiile urbane vor exploda – ONU prezice o creştere de aproape 1 miliard de persoane până în 2030 – nisipul va fi şi mai căutat. Articolul integral pe businessmagazin.ro.

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *