Istoria cum nu le place unora. Cotropitorii aștia să fi fost strămoșii noștri? Cât aur au furat romanii din fostul stat al lui Decebal
Vara lui 106. După lupte grele pentru cucerirea cetăților care apărau drumul spre capitală, armatele romane ajung în fața Sarmisegetuzei. Decebal cere pace.
Traian vrea predare necondiționată. Regele dac, știind că împăratul roman nu avea cum să uite faptul că el încercase să îl asasineze, își dădea seama ce însemna asta. În plus, legiunile doreau răzbunarea pentru uciderea comandantului Longinus. Decebal se pregătește pentru lupta supremă.
Ruinele capitalei Daciei
Romanii dau un prim atac asupra zidurilor Sarmisegetuzei dar sunt respinși. Legionarii trec la tăierea unei păduri și construiesc un agger, adică o fortificație paralelă cu cea a dacilor și la mică distanță de aceasta. Are loc un al doilea asalt și romanii pătrund în oraș. Dacii dau foc cetății. Pentru a evita execuția în beciurile temniței Tullianum din Roma, o parte dintre daci se sinucid cu otravă.
Decebal și o parte a armatei se retrag înspre răsărit pentru a încerca o ultimă rezistență. Romanii îl urmăresc îndeaproape. Văzând că nu mai are vreo șansă, regele dacilor scoate sabia și se sinucide. Capul său este dus în fața lui Traian care la rândul său îl trimite Senatului. Din 11 august 106 avem prima atestare a noii provincii Dacia.
Prada pe care o iau învingătorii după cucerirea Sarmisegetusei este enormă. Minele de aur din Apuseni erau exploatate din vremuri vechi. Ca urmare a dezvăluirii de către Bicilis (nu se știe exact dacă era dac sau scrib grec) a unui loc în care dacii își țineau comorile, spre Roma urmau să mărşăluiască mii de care încărcate cu peste 160 de tone de aur pur şi 300 tone de argint. S-a luat și “un număr de vase și cupe care desfid orice evaluare” așa cum spune Ioannes Lydus, turme de vite, arme și mulți prizonieri. Pe statuile din bronz aurit din forul lui Traian scrie “Ex manubiis” adică făcute din prada de mână mai exact din ce a putut lua fiecare soldat, la repezeală și a dus cu el. Între trofee s-a aflat și cornul de băut, poate de zimbru, îmbrăcat în aur, al lui Decebal, pe care împăratul îl închină lui Jupiter Karrios.
Cât de mare a fost prada luată din Dacia este limpede. Înainte de războaie, Imperiul Roman trecea printr-o gravă criză economică. Se numise chiar o comisie care să propună reduceri de cheltuieli publice. După războaie, nu doar că nu se fac reduceri, dar se construiesc teatre, apeducte, fortificații peste tot în imperiu. Pentru anul 106 nu mai perecep impozite, contribuabilii primind chiar 650 de denari fiecare.
Această schimbare totală de politică economică avea o singură explicație: cantitatea imensă de bogății luate din Dacia. Satisfacția la Roma a fost de nedescris. Serbările au fost cum nu mai văzuse nimeni până atunci. Au durat 123 de zile, au participat 10.000 de gladiatori și 11.000 de fiare spre deliciul publicului spectator. S-au donat bani și alimente oamenilor săraci. S-au bătut monede în cinstea acestui moment.
Trei medalii, una mare din argint și alte două mai mici din bronz slăvesc marea victorie. S-au executat în ceramică bibelouri sau mici obiecte, unele din ele având inscripționat numele lui Decebal. Două monumente aduc însă aminte cu prisosință de strălucitele victorii ale lui Traian.
În sudul Dobrogei, unde se dăduseră grele lupte în iarna lui 101-102 se ridică în 109 un monument dedicat lui Marte Răzbunătorul (Marti Ultori), numit Tropaeum Traiani. Proporțiile impresionante, înălțime de 38,29 de metri și un diametru al bazei de 39,32 arată cât de mare era considerată izbânda. Numeroase scene de război împodobeau capodopera arhitectonică. Și azi se mai vede în apropiere de Adamclisi. Numele localității vine din turcescul “Biserica omului”, totul fiind legat de monument, de ruinele circulare. În 1977 a fost recondiționat după un model ipotetic.
Al doilea monument comemorativ este Columna lui Traian. Inaugurată pe 12 mai 113, este o coloană albă de aproape 40 de metri cu un diametru de aproximativ 4 metri, având un șir de basoreliefuri care o acopera de la bază la vârf. Sunt reprezentate scene din cele două războaie dacice și suplinesc în parte prețioasele “Comentarii” ale lui Traian și “Geticele” lui Criton, azi pierdute. În soclul Columnei a fost depusă în 117 cenușa lui Traian, mort la 65 de ani în orașul Selinus din Cilicia(Asia Mică) care mai apoi s-a numit Traianopolis.
Longinus s-a sinucis în captivitate, nu a fost omorât. Ținerea lui în viață reprezenta un avantaj pentru Decebalus.
Bicilis (sau Bikilis) era mai mult decât probabil un nobil Dac (pilleatus, tarabostes), nu scrib grec sau mercenar iranic. Nu știm dacă aveau scribi regatul, dar probabil aveau o administrație. Cu siguranță aveau o elită cunoscătoare a scrisului în latină (și probabil greacă).
Dacă Bicilis avea cunoștințe precise ale ascunderii comorii și a sistemului defensiv, înseamnă că făcea parte din cercul restrâns al elitei conducătoare. Nemernicul seamănă întrucâtva cu Pacepa, dar cu o diferență notabilă: primul era probabil amenințat cu execuția imediată și nu credea deloc în imortalitatea sufletului ”dacic”, iar al doilea era un papagal căruia trădarea i se potrivea ca o mănușă și căuta notorietatea.
E posibil să explicăm numele trădătorului prin cuvinte vechi și regionale. Amintesc de beciulete (Maram. bunăstare), care apar în urările de peste an sau cea mai interesantă dintre toate ipotezele este ca Bicilis să fie doar un supranume (ca și Decebalus). Vezi Lit. bičiulis (camarad, tovarăș, prieten apropiat, fem.bičiulė):
https://en.wiktionary.org/wiki/bi%C4%8Das
Lithuanian: bičiulis m, bičiulė f, bendražygis m bendražygė f.: https://en.wiktionary.org/wiki/comrade#Etymology
https://www.facebook.com/Ethnobeeology/posts/the-honeybee-is-a-symbol-of-friendship-in-lithuania-synonym-of-the-word-friend-d/382068298506462/
Aș adăuga aici și reg. ”biculi (a se) – a se împăca, devenind prieteni. (Firminiş, Sălaj)” sau a se biciuli = a se sinchisi (glosar băileștean).
https://diacritica.wordpress.com/2011/08/28/glosar-dialectal-b/
https://dexonline.ro/definitie/biculi
http://blog.zaibar.ro/2010/11/cum-vorbeau-%E2%80%93-si-mai-vorbesc-%E2%80%93-bailestenii-iii/
PS: ne asemănăm întrucâtva cu Lituanienii privind respectul pentru albină (Lit.bite), deci n-ar fi prea deplasat să găsim multe cuvinte comune despre albinărit și o mitologie asemănătoare.
Furia asta de a desfiinta stramosii romanilor este nestavilita. ” Scoala Ardeleana” a crezut ca nimeni, niciodata nu v-a mai contesta dreptul romanilor pe teritoriul lor, dezvaluind ca romanii au contribuit la geneza noastra ( era musai sa avem ascendenta nobila, era vital sa ne putem bate in inaintasi cu ”ganditorii’ de tip feudal. Nu au negat dubla genealogie, doar si-au permis sa arate adevarul cu privire la romani). Dupa daci,”desfiintati” in fel si chip, a venit totusi si randul romanilor, care s-au imbuibat cu aurul dacic, motiv pentru care, noi,care suntem si urmasii lor, trebuie sa ne indignam retroactiv si la nesfarsit , ca si cum din cauza lor aurul din M.Apuseni ne-a folosit prea putin de-a lungul timpului, fiind apanajul altora de a se bucura de munca minerilor de la Rosia Montana, Alburnus Minor sau cum s-a numit exploatarea aurifera in timpul agatarsilor.
Strict e vorba despre niste razboaie antice de acaparare a unor resurse naturale (parca sunt singurele), armata mai bine pregatita si anume din toate punctele de vedere a invins.Surpriza timpului respectiv a fost avalansa de cetateni romani doritori de aur pe teritoriul noii provincii ( reclama fusese uriasa:redresarea bugetului imperial,multumirea baneasca a legiunilor, jocuri prelungite in arena in tot imperiul, constructii falnice si mai extinse decat cele ridicate de alti imparati).Bun, ce ar fi sa ne suparam amarnic pe italieni (care nu sunt nici ei cu totul urmasii romanilor, dar nici nu arunca cu pietre in ei) sau mai bine pe toate popoarele migratoare care au devastat Roma, cand le-a sosit timpul, stergand o multime de contributii dacice.Nu ne da mana sa ne infoiem la jumate de Europa si o parte din nordul Africii, dar suntem indemnati insistent sa ne desconsideram inaintasii, in aplicarea mai vechii soparle ca aceia au fost niste talhari, ca si cum Roma antica ar fi procedat vreodata ca Imperiul Britanic ori pedeapsa cu moartea ar fi fost abolita, iar placerea extrema a administratiei romane ar fi fost de a nu putea administra teritoriul, luand in deradere propriile legiuni.Sa zicem ca duhul aurului si amenintarea cu sclavia iminenta a taranilor italici liberi, deposedati de imparatul Traian de proprietatilor lor funciare de dragul constituirii unor latifundii senatoriale, nu ar fi existat niciodata; sa zicem ca acelasi imparat nu ar fi stabilit niciodata o provincie in Dacia; sa zicem ca dacii impreuna cu toate triburile getice ar fi ramas sa se administreze singuri, ce ar fi urmat, acum cand cunoastem istoria si stim ca triburile tracice sau geto-dacice din nord , fara legatura cu imperiul, s-au pierdut in istorie, iar cele sudice au ramas fara organizare statala proprie?Ar fi urmat exact ceea ce se urmareste cu interminabilele atacuri la adresa noastra, prin invocarea lipsei existentei dacilor si a punerii in derizoriu a romanilor, care sunt doar instrumente de agresiune dublu concertate, ce-i drept. Tot stam ( dar poate nu mai vrem) in drumul maririi altora din cauza ideii imparatului Traian de a cuceri Dacia si a ideii unor romani de a-si cauta un trai mai bun in provincia noua, ca si cum nu intelegem nimic din ce se petrece in prezent.Poate ne pare rau ca populatia a fost suficient de numeroasa, de omogena ( isi trasasera limba in care sa se inteleaga in convietuirea indelungata in munti si codrii, incepeau sa se inchine toti aceluiasi Dumnezeu care se sacrificase pe sine pentru oameni) si de versatila, incat sa supravietuim ” intunecatului mileniu” , poate ne pare rau ca hunii nu s-au stabilit aici, ce insemnau niste oameni retrasi pe inaltimi si paduri, pe cand altii ar fi fraternizat rapid, dupa cum exista exemple in istorie europeana. Daca nu hunii, poate ne conveneau cumanii sau pecenegii, popoare consistente numeric. Pe gepizi si goti nu ii pun la socoteala, ori s-au facut pres in fata hunilor ori au defectat din sistemul de aparare roman din calitatea lor de federati, fugind si distrugand totul in cale vreo 200 de ani, dupa care s-au dat geti, adica aveau o istorie cunoscuta.Revenind la oile noastre este de observat ca disolutia incepe din interior, ca in bietul Imperiu Roman si in bietul Imperiu Bizantin, iar doritorii in cunostinta de cauza sau din comoditatea folosirii gandirii proprii sunt doar ajutati.