Modurile prin care Dumnezeu ne grăiește. Cum și când se întâmplă minunile acestea

Modurile prin care Dumnezeu ne grăiește sunt multe și diferite, dar va trebui ca noi să-I vorbim mai întâi, cu inimă curățită de păcate, ca să ne audă, și după aceea, El ne va răspunde pe măsura folosului nostru sufletesc.

Într-adevăr, Mântuitorul Hristos ne spune: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia; și cel ce caută, găsește; și celui care bate, i se va deschide (Luca 11, 9-10). Adică: „Să cereți de la Atotbunul Dumnezeu, și vă va dărui, să căutați și vi se va da, să bateți la ușa iubirii dumnezeiești, și vi se va deschide. Pentru că oricine cere de la Dumnezeu, primește, și oricine caută și lovește în poarta lui Dumnezeu, aceasta i se va deschide”. Mulți se mânie, se ridică împotriva lui Dumnezeu, și îi auzi spunând: „Dar Dumnezeu nu mă aude!” sau „Ce i-am făcut eu, că pe mine nu mă aude, și nu-mi împlinește acest lucru!”.

Să ne întrebăm pe noi înșine mai întâi: ne-am curățit de orice egoism și răutate, sau cel puțin ne-am căit și ne-am mărturisit cu sinceritate la preotul duhovnic păcatele noastre? Ca să bem apă nu spălăm mai întâi paharul și apoi îl umplem cu apă curată? Deci, cum să-I oferim lui Dumnezeu un vas murdar ca să ni-L umple cu mila și cu harul Lui? Și avem destulă credință încât să credem că acestea pe care le cerem le vom primi de la Hristos, sau ne îndoim? Hristos ne spune: Dacă aveți credință cât un grăunte de muștar, veți spune muntelui acestuia: mută-te acolo, și se va muta! (Matei 17, 15). Deseori cerem  ceva în rugăciunea noastră, dar nu ne lăsăm cu credință și cu încredere în mâinile lui Dumnezeu.

Noi dorim să se împlinească voia noastră și ne topim de neliniște, nu dormim din pricina agoniei și a tristeții. Nu-L lăsăm pe Dumnezeu să vorbească pentru noi. „Mi se face o nedreptate, să tac?” „Copilul meu s-a încurcat cu tot felul de derbedei și întârzie să vină acasă! Să nu mă neliniștesc?” și multe altele. Dacă Domnul n-ar zidi casa, în zadar s-ar osteni ziditorii, dacă Domnul n-ar păzi cetatea, în zadar s-ar osteni cel ce o păzește! (Ps. 126). Dumnezeu ne vorbește și prin conștiință, care este praznicul neadormit. De exemplu, facem ceva și vedem că nu ne găsim liniștea. Atunci trebuie să știm că am greșit undeva. Deci este nevoie să ne oprim și să-L întrebăm pe Dumnezeu, ca să ne înștiințeze în inimă ce să facem.

Și să fim siguri că va găsi o soluție care ne va odihni conștiința și vom simți cu certitudine o ușurare. Acesta va fi răspunsul lui Dumnezeu la problema noastră! Când mergi să înoți în mare, trebuie să ai mișcările libere în apă, căci dacă încerci să te reții și te temi, și te încordezi, cu siguranță te vei îneca. La fel se întâmplă și cu problemele duhovnicești, mulți oameni se neliniștesc pentru un lucru de nimic și se întristează. Și astfel dobândesc o angoasă, o neliniște și, încetul cu încetul, se îmbolnăvesc. Și vedem astăzi că cei mai mulți oameni iau medicamente pentru afecțiuni psihice. Omule, de ce ai atâta neliniște, de ce te îndoiești în credința ta? Nu vezi că Dumnezeu te păzește și nu-ți lipsește nimic, de ce ești nemulțumit? Nu vezi în jurul tău atâtea nenorociri de care suferă semenii tăi? Dacă, de exemplu, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cele pe care le avem, Dumnezeu ne va binecuvânta și ne va dărui mai mult, dar dacă tot ne plângem, cu siguranță că și dacă le-am dobândi pe toate, ne-am simți săraci și nefericiți.

Un sfânt al zilelor noastre, cunoscutul avvă Paisie Aghioritul (care a trecut la Domnul la 12 iulie 1994) scrie următoarele despre omul contemporan: „Astăzi oamenii s-au îndepărtat de duhovnicul lor, și de aceea i-au sufocat gândurile și diferitele patimi. Ei fac spovedania la psihiatrii și iau medicamente, ca să uite de problema care-i preocupă. Când trece puțină vreme și reapare problema, o iau de la început, în timp ce, dacă-l liniștești pe cineva lăuntric, doarme ca mielul și nu dorește medicamente”.

Rugăciunea simplă și scurtă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” este un mod ușor și lesne de a vorbi cu Hristos și de a ne supune mintea și inima voinței lui Dumnezeu în cel mai scurt timp. Și Acela ne va auzi! Desigur că acest lucru este foarte greu de împlinit de omul contemporan, care viețuiește în zgomotele orașelor și în mizeria televizoarelor și a priveliștilor rușinoase.

De aceea Sfinții Părinți spun că noaptea și firea ajută mai mult la rugăciune, pentru că atunci omul poate rămâne singur cu Dumnezeu, atunci sufletul se liniștește de diferitele zgomote și simte mai puternic prezența lui Dumnezeu lângă el. Un alt mod care poate să ne ajute este citirea Sfintei Scripturi, a cărților religioase  și însușirea diferitelor pilde ale vieților sfinților noștri. În tot cazul va trebui să ascultăm și noi când Dumnezeu ne înștiințează prin conștiința noastră despre ceva, să nu-L ignorăm și să ne facem propria voie, pentru că astfel nu ajungem la niciun lucru bun.

Sevasta E. Hasioti, Când vrei să-ți potolești setea

sursa: jurnalspiritual.eu

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *