O ENIGMĂ veche de 160 de ani- urmele diavolului din Devon

Diavolul din Devon, o enigma veche de 160 de ani. La jumatatea secolului XIX a fost semnalat unul din cele mai misterioase si inexplicabile fenomene din lume care nici pana in zilele noastre nu a fost elucidat: “Urmele pasilor diavolului”.

Desi nimeni nu a putut sa dea vreo explicatie, nu au ramas nici indoieli privind autenticitatea relatarilor a zeci, poate chiar sute de martori. In noaptea de 7-8 februarie 1855, în Devonshire –Anglia, pe stratul de zapada abia asternut au aparut urme ciudate care se intindeau pe un tinut intreg, atat de drumuri, cat si pe case.

Urme de copite ce masurau intre 4 si 6 centimetri si se intindeau pe o distanta de mai mult de 160 de kilometri. Majoritatea erau in linie dreapta, dar era si portiuni unde isi schimbau brusc directia ori se opreau in fata unui zid si continuau pe acoperis sau se opreau brusc intr-un loc si reapareau la distanta de zeci de metri. Scriitorul Jerome Clark, in “Enciclopedia fenomenelor inexplicabile”, a mentionat aceasta aparitie stranie si a supus fenomenul unei examinari pentru a inlatura impostura si a gasi o explicatie rezonabila. In ciuda ultimelor cuceriri ale stiintei, acesta a acceptat ca sunt mistere care nu pot fi elucidate. Concluzia lui a fost ca de atunci si pana in prezent, teoreticienii au oferit tot felul de solutii pentru autorul urmelor: soarece, sobolan, lebada, iepure, caprioara, cartita, vidra, broscoi, magar, cangur. Daca relatarile martorilor cu privire la forma urmelor si directia de pasire sunt corecte, atunci niciunul din animalele enumerate nu putea sa le faca. Niciun investigator independent nu a verificat daca relatarile au fost reale. Cert e ca la acel moment panica s-a instalat asupra intregii populatii, de la mic la mare si de la bogat la sarac. Cateva zile mai tarziu, subiectul a ajuns in paginile ziarelor. Reproducem integral articolul aparut in The Times din Londra pe 16 februarie 1855.

In patru orase din sudul tinutului Devon, au fost descoperite un mare numar de urme de pasi din cele mai ciudate si misterioase, care au provocat mare senzatie in randul populatiei. Oamenii superstitiosi cred chiar ca ele sunt semne lasate de Satan insusi, iar emotia imensa, care a cuprins toate clasele de oameni, reiese din aceea ca subiectul a fost evocat de la amvon. Se pare ca joia trecuta, in timpul noptii, a nins abundent in imprejurimile Exeter-ului si in sudul Devon-ului. In dimineata urmatoare, locuitorii oraselor mentionate au ramas surprinsi descoperind urmele lasate de un animal ciudat si misterios, dotat cu puterea omniprezentei, deoarece urmele pasilor sai au fost descoperite peste tot si in locurile cele mai inaccesibile – pe acoperisurile caselor si pe ziduri inguste, in gradini si curti imprejmuite cu ziduri inalte, dar si pe camp deschis. In Lympstone nu a existat nicio curte care sa nu aiba imprimate pe sol urmele pasilor misteriosi. Urmele pareau sa fie lasate de un biped, iar nu de un patruped. Distanta intre pasi masura cam opt inci. Urma imprimata in zapada semana foarte mult cu aceea a potcoavei magarului si masura intre un inci si jumatate pana la (in unele cazuri) doi inci si jumatate de-a curmezisul, ici-colo, potcoava parea crapata, dar in majoritatea cazurilor, in zapada, ea aparea intreaga; la fel si zapada de la centrul potcoavei si – judecand dupa marginea exterioara a piciorului, care era scoasa in relief – el trebuie ca era convex [concav? ]

Fiinta se pare ca s-a apropiat de usile mai multor case, apoi s-a indepartat, dar nimeni nu a descoperit locul unde misteriosul vizitator s-a oprit sau si-a intrerupt mersul. Duminica trecuta, reverendul Musgrave, in cadrul predicii a facut aluzie la acest subiect, sugerand posibilitatea ca urmele sa fi fost lasate de un cangur, ceea ce e putin probabil deoarece ele au fost descoperite de ambele parti ale estuarului de la Exe. In prezent aceasta intamplare ramane o taina si multi cetateni superstitiosi din orasele respective se tem sa se aventureze afara din locuinte in timpul noptii”.

Cele mai amanuntite relatari au fost oferite de cititorii revistei Illustrated London News prin intermediul scrisorilor trimise la adresa redactiei. Acestia au descris urmele ca fiind asemanatoare potcoavelor de cal si se aflau la distanta de opt inci si jumatate una de alta. O relatare similara a facut-o Sir James Clark Ross, comandantul a doua nave de explorare de la Polul Sud. Acesta a publicat o carte in 1847 (Calatorie de descoperiri si cercetari in regiunile sudice si antarctice) unde povestea ca in urma unei expeditii din 1840 nu a gasit niciun animal, insa, a vazut mai multe urme asemanatoare celor descrise de localnicii din Devon.

sursa: teoriisecrete.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *